Mosaico decorativo

Fundar 771 Resultados para: Uși

  • Când Ionatán a auzit, a poruncit să se asedieze [în continuare]. I-a chemat pe unii dintre bătrânii lui Israél şi dintre preoţi şi s-a expus el însuşi pericolului. (Cartea întâi a Macabéilor 11, 23)

  • S-au adunat să reconstruiască cetatea, pentru că se prăbuşise zidul dinspre torent, cel spre răsărit, şi l-au refăcut pe cel numit Cafenáta. (Cartea întâi a Macabéilor 12, 37)

  • L-a primit cu cinste şi l-a prezentat tuturor prietenilor săi. I-a dat daruri şi le-a poruncit prietenilor săi şi armatelor să asculte de [Ionatán] ca de el însuşi. (Cartea întâi a Macabéilor 12, 43)

  • El însuşi i-a alungat pe cei care s-au ridicat împotriva cetăţii sfinte. (Cartea a doua a Macabéilor 1, 12)

  • Când părinţii noştri au fost duşi în Pérsia, atunci preoţi credincioşi au luat din focul de pe altar, l-au ascuns cu grijă în interiorul unei fântâni secate şi l-au pus în siguranţă, în aşa fel încât nimeni să nu ştie. (Cartea a doua a Macabéilor 1, 19)

  • Meneláu, considerând că a prins un moment favorabil, a sustras câteva lucruri de aur din templu şi i le-a dăruit lui Andrónic, iar pe celelalte a reuşit să le vândă în Tir şi în cetăţile învecinate. (Cartea a doua a Macabéilor 4, 32)

  • Iáson a făcut fără milă măcel între propriii săi cetăţeni, fără să se gândească o clipă că reuşita împotriva celor de un neam cu el era de fapt o nereuşită. El socotea că ia trofee de la duşmani, nu de la cei de un neam cu el. (Cartea a doua a Macabéilor 5, 6)

  • Însă nu a reuşit să pună mâna pe putere, ci, până la urmă, plin de ruşine pentru trădare, a plecat ca fugar în Amánitis. (Cartea a doua a Macabéilor 5, 7)

  • De aceea, însuşi locul [sfânt], după ce a fost lovit împreună cu poporul de nenorociri, a fost părtaş mai târziu la binefaceri şi, fiind părăsit în mânia Celui Atotputernic, a fost restabilit cu toată gloria când Stăpânul cel mare s-a împăcat [cu poporul]. (Cartea a doua a Macabéilor 5, 20)

  • Din contră, erau duşi cu aspră violenţă în fiecare lună, de ziua regelui, [să mănânce] din ospăţul ritual, iar când venea sărbătoarea lui Dyonísos să poarte coroane de iederă, luând parte la alaiul în cinstea lui Dyonísos. (Cartea a doua a Macabéilor 6, 7)

  • Cei care supravegheau ospăţul ritual nelegiuit – deoarece îl cunoşteau de multă vreme – l-au luat deoparte şi îl rugau să [i se dea] carne pe care avea voie să o mănânce şi pregătită de el însuşi şi să se prefacă doar că mănâncă din carnea jertfită aşa cum poruncise regele. (Cartea a doua a Macabéilor 6, 21)

  • aşa încât însuşi regele şi cei care erau cu el au fost uimiţi de curajul tânărului, pentru care suferinţele nu însemnau parcă nimic. (Cartea a doua a Macabéilor 7, 12)


"Invoquemos sempre o auxílio de Nossa Senhora." São Padre Pio de Pietrelcina