Fundar 3605 Resultados para: Păr
Le-a dat pe mâna servitorilor săi turmă cu turmă, fiecăruia în parte, şi le-a zis servitorilor săi: „Treceţi înaintea mea şi lăsaţi o depărtare între turme!”. (Cartea Genezei 32, 17)
Iacób şi-a ridicat ochii şi s-a uitat; şi, iată, venea Esáu, care avea cu el patru sute de oameni. Atunci şi-a împărţit copiii între Léa, Rahéla şi cele două servitoare. (Cartea Genezei 33, 1)
A dobândit partea de câmp unde şi-a întins cortul din mâna fiilor lui Hamór, tatăl lui Síhem, cu o sută de chesíta. (Cartea Genezei 33, 19)
Numai astfel vom fi de acord, dacă vreți să fiți asemenea nouă, tăindu-vă împrejur toţi cei de parte bărbătească. (Cartea Genezei 34, 15)
Numai aşa se învoiesc oamenii să locuiască împreună cu noi şi să devină un singur popor cu noi, dacă şi la noi se vor tăia împrejur toţi cei de parte bărbătească aşa cum sunt ei tăiaţi împrejur. (Cartea Genezei 34, 22)
Şi i-au ascultat pe Hamór şi pe Síhem, fiul său, toţi cei care treceau prin poarta cetăţii lor şi au fost tăiaţi împrejur toţi cei de parte bărbătească, toţi cei care ieșeau prin poarta cetăţii lor. (Cartea Genezei 34, 24)
A treia zi, pe când ei erau încă suferinzi, cei doi fii ai lui Iacób, Simeón şi Lévi, fraţii Dinei, şi-au luat fiecare sabia, au venit asupra cetăţii care [se credea] în siguranţă şi i-au ucis pe toţi cei de parte bărbătească. (Cartea Genezei 34, 25)
Iacób a zis casei lui şi tuturor celor care erau cu el: „Îndepărtaţi dumnezeii străini care sunt în mijlocul vostru, purificați-vă şi schimbaţi-vă hainele, (Cartea Genezei 35, 2)
Acestea sunt generațiile lui Iacób. Iosíf, când avea şaptesprezece ani, era păstor împreună cu fraţii lui la turmă; fiind el tânăr, era cu fiii Bílhăi şi cu fiii Zílpei, soţiile tatălui său. Iosíf venea la tatăl lor cu ceea ce se vorbea rău despre părinții lor. (Cartea Genezei 37, 2)
Ei l-au văzut de departe şi, înainte ca el să se apropie de ei, s-au sfătuit să-l omoare. (Cartea Genezei 37, 18)
Atunci ea şi-a dat jos hainele de văduvie, s-a acoperit cu un văl, s-a parfumat şi s-a aşezat la intrarea în Enáim, pe drumul care duce la Timná; căci a văzut că Şelá crescuse şi ea nu-i fusese dată lui de soţie. (Cartea Genezei 38, 14)
Pe când o scoteau afară, ea a trimis să i se spună socrului ei: „De la omul căruia îi aparţin acestea am zămislit eu; vezi, te rog, ale cui sunt inelul cu pecete, colanul şi toiagul acesta”. (Cartea Genezei 38, 25)
