1. Iacób şi-a ridicat ochii şi s-a uitat; şi, iată, venea Esáu, care avea cu el patru sute de oameni. Atunci şi-a împărţit copiii între Léa, Rahéla şi cele două servitoare.

2. Le-a pus pe servitoare cu copiii lor înainte, pe Léa şi copiii după ei şi pe Rahéla şi Iosíf în urmă.

3. El a trecut înaintea lor şi s-a prosternat până la pământ de şapte ori, până când s-a apropiat de fratele său.

4. Esáu a alergat în întâmpinarea lui, l-a îmbrăţişat, i-a căzut pe grumaz şi l-a sărutat. Şi au plâns.

5. Şi-a ridicat ochii, a văzut femeile şi copiii şi a zis: „Cine sunt aceştia [care sunt] cu tine?”. [Iacób] a răspuns: „Copiii pe care Dumnezeu s-a milostivit [să-i dăruiască] servitorului tău”.

6. Atunci s-au apropiat servitoarele, ele şi copiii lor, şi s-au prosternat;

7. apoi s-au apropiat şi Léa şi copiii ei şi s-au prosternat; iar la urmă s-au apropiat Iosíf şi Rahéla şi s-au prosternat.

8. El a zis: „Ce ai [de gând] cu toată tabăra pe care am întâlnit-o?”. [Iacób] i-a zis: „Pentru ca să aflu har în ochii stăpânului meu”.

9. Esáu a zis: „Eu am destul, fratele meu; să fie ale tale cele pe care le ai!”.

10. Iacób a răspuns: „Nu, te rog! Dacă am aflat har în ochii tăi, primeşte darul meu din mâna mea; căci am văzut faţa ta aşa cum aş fi văzut faţa lui Dumnezeu, aşa de binevoitor mi-ai fost.

11. Primeşte, te rog, binecuvântarea mea, care ţi-a fost adusă, fiindcă Dumnezeu s-a milostivit de mine şi am de toate!”. Şi a stăruit, iar el a primit.

12. [Esáu] a zis: „Să plecăm şi să mergem; eu voi merge înaintea ta”.

13. [Iacób] i-a zis: „Domnul meu ştie că fiii sunt gingaşi şi că am în grijă oi şi vaci care alăptează; dacă le mânăm, într-o singură zi va muri toată turma.

14. Domnul meu s-o ia înaintea servitorului său; şi eu voi pleca pe urmă, la pas cu turma de dinaintea mea şi la pas cu copiii, până voi ajunge la domnul meu în Seír”.

15. Esáu a zis: „Să-ţi las din oamenii care sunt cu mine?”. El a spus: „Pentru ce aceasta? Mi-ajunge că am aflat har în ochii stăpânului meu!”.

16. În acea zi, Esáu s-a întors pe drumul său spre Seír.

17. În ceea ce-l priveşte, Iacób a plecat spre Sucót. Şi-a construit o casă şi a făcut colibe pentru turme. De aceea s-a dat locului numele de Sucót.

18. Iacób a ajuns cu bine în cetatea Síhem, care este în ţara Canaán, când a venit din Padán-Arám şi și-a fixat tabăra în faţa cetăţii.

19. A dobândit partea de câmp unde şi-a întins cortul din mâna fiilor lui Hamór, tatăl lui Síhem, cu o sută de chesíta.

20. A ridicat acolo un altar şi l-a numit „El-Elohé-Israél”.





“A maior caridade é aquela que arranca as pessoas vencidas pelo demônio, a fim de ganhá-las para Cristo. E isso eu faço assiduamente, noite e dia.” São Padre Pio de Pietrelcina