Fundar 605 Resultados para: Iosif și Frații Săi
Amoréii au vrut să locuiască la Har-Héres, la Aialón şi la Şaalbím, dar mâna casei lui Iosíf a apăsat asupra lor şi au fost supuşi unui tribut. (Cartea Judecătorilor 1, 35)
El a zis: ,,Erau fraţii mei, fiii mamei mele. Viu este Domnul: dacă i-aţi fi lăsat în viaţă, nu v-aş fi ucis”. (Cartea Judecătorilor 8, 19)
Abimélec, fiul lui Ierubáal, a mers la Síhem la fraţii mamei lui şi le-a vorbit lor şi la toată familia casei tatălui mamei sale: (Cartea Judecătorilor 9, 1)
Fraţii mamei lui au spus toate cuvintele acestea despre el în auzul tuturor bărbaţilor din Síhem şi inima lor s-a înclinat spre Abimélec; căci îşi ziceau: „El este fratele nostru”. (Cartea Judecătorilor 9, 3)
A venit în casa tatălui său la Ófra şi i-a ucis pe fraţii săi, pe fiii lui Ierubáal, şaptezeci de oameni, pe o singură piatră. Nu a scăpat decât Iotám, cel mai tânăr fiu al lui Ierubáal, căci se ascunsese. (Cartea Judecătorilor 9, 5)
pentru ca să vină [asupra lui] violenţa [făcută] celor şaptezeci de fii ai lui Ierubáal şi să cadă sângele lor asupra lui Abimélec, fratele lor care i-a ucis, şi asupra bărbaţilor din Síhem care i-au întărit mâinile ca să-i ucidă pe fraţii lui. (Cartea Judecătorilor 9, 24)
Gaál, fiul lui Ébed, a venit cu fraţii săi şi au trecut la Síhem, iar bărbaţii din Síhem au avut încredere în el! (Cartea Judecătorilor 9, 26)
A trimis mesageri la Abimélec, la Arúma, ca să-i spună: ,,Iată, Gaál, fiul lui Ébed, şi fraţii lui au venit la Síhem şi au răzvrătit cetatea împotriva ta. (Cartea Judecătorilor 9, 31)
Abimélec s-a oprit la Arúma. Zebúl i-a izgonit pe Gaál şi pe fraţii lui ca să nu locuiască la Síhem. (Cartea Judecătorilor 9, 41)
Fraţii lui şi toată casa tatălui său au coborât şi l-au luat. L-au dus şi l-au înmormântat între Ţoréea şi Eştaól, în mormântul lui Manóah, tatăl său. El a fost judecător în Israél timp de douăzeci de ani. (Cartea Judecătorilor 16, 31)
Au venit la fraţii lor, la Ţoréea şi la Eştaól, iar fraţii lor le-au zis: „Care-i situaţia?”. (Cartea Judecătorilor 18, 8)
Dacă vor veni părinţii sau fraţii lor să se plângă la noi, le vom spune: «Dăruiţi-ni-le, căci nu ne-am luat prin război câte o soţie pentru fiecare şi nu voi le-aţi dat lor ca să fiţi vinovaţi!»”. (Cartea Judecătorilor 21, 22)
