Fundar 29501 Resultados para: În
El dormea în partea dinapoi a bărcii, pe un căpătâi. Atunci l-au trezit şi i-au spus: „Învăţătorule, nu-ţi pasă că pierim?”. (Evanghelia după sf. Marcu 4, 38)
Ridicându-se, a mustrat vântul şi a spus mării: „Potoleşte-te! Taci!”. Şi vântul s-a calmat şi s-a făcut linişte mare. (Evanghelia după sf. Marcu 4, 39)
Atunci le-a spus: „De ce sunteţi fricoşi? Încă nu aveţi credinţă?”. (Evanghelia după sf. Marcu 4, 40)
Dar ei au fost cuprinşi de teamă mare şi spuneau unii către alţii: „Cine este, oare, acesta, că şi vântul şi marea îl ascultă?”. (Evanghelia după sf. Marcu 4, 41)
(Mt 8,28-34; Lc 8,26-39) Au venit pe ţărmul [celălalt] al mării, în ţinutul gherasenilor. (Evanghelia după sf. Marcu 5, 1)
După ce [Isus] a coborât din barcă, l-a întâmpinat îndată, din morminte, un om cu duh necurat, (Evanghelia după sf. Marcu 5, 2)
care îşi avea locuinţa în morminte şi nimeni nu-l putea lega nici măcar cu lanţuri. (Evanghelia după sf. Marcu 5, 3)
În fiecare noapte şi zi, prin morminte şi-n munţi, striga şi se lovea cu pietre. (Evanghelia după sf. Marcu 5, 5)
Văzându-l pe Isus de departe, a alergat, s-a prosternat înaintea lui (Evanghelia după sf. Marcu 5, 6)
şi a strigat cu glas puternic: „Ce ai cu mine, Isuse, Fiul Dumnezeului Preaînalt? Te conjur pe Dumnezeu, nu mă chinui!”. (Evanghelia după sf. Marcu 5, 7)
Pentru că îi spusese: „Duh necurat, ieşi din om!”. (Evanghelia după sf. Marcu 5, 8)
Şi l-a întrebat: „Care îţi este numele?”. El i-a spus: „Numele meu este «Legiune», căci suntem mulţi”. (Evanghelia după sf. Marcu 5, 9)