1. (Mt 13,1-23; Lc 8,4-15) A început din nou să înveţe de-a lungul mării şi s-a adunat în jurul lui o mulţime aşa de mare, încât el, urcându-se, s-a aşezat în barcă, pe mare. Şi toată mulţimea era lângă mare, pe uscat.

2. El îi învăţa multe în parabole. Şi le spunea în învăţătura lui:

3. „Ascultaţi! Iată, semănătorul a ieşit să semene!

4. Şi, în timp ce semăna, [o parte] a căzut de-a lungul drumului. Au venit păsările cerului şi au mâncat-o.

5. O altă [parte] a căzut pe loc pietros, unde nu avea pământ mult, şi îndată a răsărit, pentru că nu avea pământ adânc.

6. Iar când soarele a răsărit, s-a veştejit şi, pentru că nu avea rădăcină, s-a uscat.

7. O altă [parte] a căzut între spini. Spinii au crescut şi au înăbuşit-o şi nu a dat rod.

8. Iar alta a căzut în pământ bun şi a dat rod. A încolţit, a crescut şi a adus: una – treizeci, alta – şaizeci, alta – o sută”.

9. Şi a zis: „Cine are urechi pentru a asculta, să asculte!”.

10. Când a rămas singur, cei din jurul lui, împreună cu cei doisprezece, l-au întrebat despre parabole,

11. iar el le-a spus: „Vouă vă este dat misterul împărăţiei lui Dumnezeu; celor din afară toate li se spun în parabole,

12. pentru ca «de privit să privească, dar să nu vadă, de ascultat să asculte, dar să nu înţeleagă; ca nu cumva să se întoarcă şi să li se ierte»”.

13. Apoi le-a spus: „Nu înţelegeţi această parabolă? Cum veţi înţelege atunci toate parabolele?

14. Semănătorul seamănă cuvântul.

15. Aceştia sunt cei care sunt de-a lungul drumului unde se seamănă cuvântul: când îl ascultă, vine imediat Satana şi ia cuvântul semănat în ei.

16. Cei semănaţi pe loc pietros sunt aceia care, când ascultă cuvântul, îl primesc îndată cu bucurie,

17. dar nu au rădăcină în ei, ci sunt nestatornici. Dacă vine o suferinţă sau o persecuţie din cauza cuvântului, se scandalizează îndată.

18. Alţii sunt cei semănaţi între spini. Aceştia sunt cei care au ascultat cuvântul,

19. dar grijile acestei lumi, amăgirea bogăţiilor şi celelalte pofte intră şi înăbuşă cuvântul şi rămâne fără rod.

20. Apoi sunt cei care sunt semănaţi în pământ bun. Aceştia ascultă cuvântul, îl primesc şi aduc rod: unul – treizeci, altul – şaizeci, altul – o sută”.

21. (Lc 8,16-18) Şi le-a spus: „Oare se aduce o candelă ca să fie pusă sub obroc sau sub pat? Nu ca să fie pusă pe candelabru?

22. Căci nu este nimic ascuns care să nu fie descoperit şi nimic nu este secret care să nu vină la lumină.

23. Dacă cineva are urechi pentru a asculta, să asculte!”.

24. Apoi le-a spus: „Fiţi atenţi ce auziţi: cu măsura cu care măsuraţi vi se va măsura şi vi se va da în plus.

25. Căci celui care are i se va da, iar celui care nu are i se va lua şi ceea ce are”.

26. Şi spunea: „Aşa este împărăţia lui Dumnezeu: ca un om care aruncă sămânţa în pământ

27. şi fie că doarme, fie că se scoală, noaptea şi ziua, sămânţa răsare şi creşte, nici el nu ştie cum.

28. Pământul produce de la sine mai întâi paiul, apoi spicul, apoi bobul plin în spic.

29. Iar când rodul s-a copt, trimite îndată secera, pentru că a venit timpul secerişului”.

30. (Mt 13,31-35; Lc 13,18-19) Apoi le-a spus: „Cu ce să asemănăm împărăţia lui Dumnezeu sau prin ce parabolă să o reprezentăm?

31. Este ca un grăunte de muştar care, atunci când este semănat în pământ, este mai mic decât toate seminţele de pe pământ,

32. dar, după ce a fost semănat, creşte şi devine mai mare decât toate legumele şi face ramuri mari aşa încât păsările cerului pot locui la umbra lui”.

33. Şi cu multe astfel de parabole le vestea cuvântul după cum puteau să asculte.

34. Nu le vorbea fără parabole, dar explica totul discipolilor săi aparte.

35. (Mt 8,23-27; Lc 8,22-25) În aceeaşi zi, după ce s-a înserat, le-a spus: „Să trecem pe ţărmul [celălalt]!”.

36. Şi, părăsind mulţimea, l-au luat aşa cum era în barcă. Erau şi alte bărci cu el.

37. Şi a fost o mare furtună, iar valurile izbeau în barcă, încât aproape se umpluse.

38. El dormea în partea dinapoi a bărcii, pe un căpătâi. Atunci l-au trezit şi i-au spus: „Învăţătorule, nu-ţi pasă că pierim?”.

39. Ridicându-se, a mustrat vântul şi a spus mării: „Potoleşte-te! Taci!”. Şi vântul s-a calmat şi s-a făcut linişte mare.

40. Atunci le-a spus: „De ce sunteţi fricoşi? Încă nu aveţi credinţă?”.

41. Dar ei au fost cuprinşi de teamă mare şi spuneau unii către alţii: „Cine este, oare, acesta, că şi vântul şi marea îl ascultă?”.





“Recorramos a Jesus e não às pessoas, pois só ele nunca nos faltará.” São Padre Pio de Pietrelcina