Fundar 13472 Resultados para: Îi
Cel vinovat ia darul pe sub poală ca să încline căile judecăţii. (Cartea Proverbelor 17, 23)
Înţelepciunea este în faţa celui priceput, dar ochii celui nesimţit sunt spre marginile pământului. (Cartea Proverbelor 17, 24)
Nu este deloc bine să-l pedepseşti pe cel drept, nici să-i loveşti pe cei nobili din cauza dreptăţii. (Cartea Proverbelor 17, 26)
Cel nesimţit nu-şi află plăcerea în înţelegere, ci numai în dezvăluirea inimii sale. (Cartea Proverbelor 18, 2)
Cuvintele gurii unui om sunt ca apele adânci, iar izvorul înţelepciunii este un torent care se revarsă. (Cartea Proverbelor 18, 4)
Averea celui bogat este cetatea puterii sale, în închipuirea lui e ca un zid înălţat. (Cartea Proverbelor 18, 11)
Inima celui priceput dobândeşte cunoaşterea şi urechea celor înţelepţi caută ştiinţa. (Cartea Proverbelor 18, 15)
Darul omului îi lărgeşte [intrarea] şi îl conduce înaintea celor mari. (Cartea Proverbelor 18, 16)
Sorţii fac să înceteze discordiile şi fac dezbinare între cei puternici. (Cartea Proverbelor 18, 18)
Fratele învinovăţit este mai [rău] decât o cetate întărită şi discordiile sunt ca zăvoarele unui palat. (Cartea Proverbelor 18, 19)
Din rodul gurii omul îşi satură pântecele, din venitul buzelor sale se satură. (Cartea Proverbelor 18, 20)
Moartea şi viaţa sunt în puterea limbii; cei care o iubesc vor mânca roadele ei. (Cartea Proverbelor 18, 21)