Cartea Proverbelor, 18
1. Cel care se separă caută plăcerea şi izbucneşte împotriva oricărui succes.
2. Cel nesimţit nu-şi află plăcerea în înţelegere, ci numai în dezvăluirea inimii sale.
3. Când vine vinovăţia, vine şi dispreţul şi cu ocara, ruşinea.
4. Cuvintele gurii unui om sunt ca apele adânci, iar izvorul înţelepciunii este un torent care se revarsă.
5. Nu este bine să îndreptăţeşti pe cel vinovat, a să înclini judecata celui drept.
6. Buzele celui nesimţit duc la ceartă şi gura lui cheamă bătăile.
7. Gura celui nesimţit este distrugerea lui şi buzele sale sunt o cursă pentru sufletul lui.
8. Cuvintele celui care bârfeşte sunt ca delicatesele, ele coboară în adâncurile pântecelui.
9. Cine leneveşte în lucrarea lui este frate cu cel care distruge.
10. Turn fortificat este numele Domnului; la el aleargă cel drept şi este protejat.
11. Averea celui bogat este cetatea puterii sale, în închipuirea lui e ca un zid înălţat.
12. Înainte de a fi zdrobită, inima omului se înalţă şi înainte de onoare, este umilinţa.
13. A întoarce cuvântul fără ca înainte să se asculte este nebunie şi înjosire.
14. Duhul omului îl susţine în slăbiciunea sa, dar un duh abătut cine-l poate ridica?
15. Inima celui priceput dobândeşte cunoaşterea şi urechea celor înţelepţi caută ştiinţa.
16. Darul omului îi lărgeşte [intrarea] şi îl conduce înaintea celor mari.
17. Pare drept cel care vine primul la proces, dar vine semenul său şi-l contestă.
18. Sorţii fac să înceteze discordiile şi fac dezbinare între cei puternici.
19. Fratele învinovăţit este mai [rău] decât o cetate întărită şi discordiile sunt ca zăvoarele unui palat.
20. Din rodul gurii omul îşi satură pântecele, din venitul buzelor sale se satură.
21. Moartea şi viaţa sunt în puterea limbii; cei care o iubesc vor mânca roadele ei.
22. Cine găseşte o soţie găseşte binele; dobândeşte favoare de la Domnul.
23. Cel necăjit vorbeşte cu suspine, dar cel bogat răspunde cu duritate.
24. Omul [multor] prieteni se duce la rău, dar există prieten care se alipeşte mai mult decât un frate.
