1. Astfel s-au împlinit cerurile şi pământul şi toată oştirea lor.

2. Şi a împlinit Dumnezeu în ziua a şaptea lucrarea pe care o făcuse. Şi s-a odihnit în ziua a şaptea de la toată lucrarea pe care o făcuse.

3. Şi Dumnezeu a binecuvântat ziua a şaptea şi a sfinţit-o, pentru că în ea s-a odihnit de la toată lucrarea pe care a creat-o atunci când a făcut-o.

4. Acestea sunt originile cerului şi ale pământului, atunci când au fost create. Când Domnul Dumnezeu a făcut pământul şi cerul,

5. nu era pe pământ nicio plantă a câmpului şi nu răsărise iarbă pe câmpie, pentru că Domnul Dumnezeu nu dăduse încă ploaie pe pământ şi nu era încă niciun om care să lucreze pământul.

6. Un izvor ieşea din pământ şi uda toată faţa pământului.

7. Domnul Dumnezeu l-a plăsmuit pe om din ţărâna pământului, i-a suflat în nări suflare de viaţă şi omul a devenit fiinţă vie.

8. Domnul Dumnezeu a sădit o grădină în Éden, spre răsărit, şi l-a pus acolo pe omul pe care îl plăsmuise.

9. Domnul Dumnezeu a făcut să răsară din pământ tot felul de pomi plăcuţi la vedere şi buni de mâncat, pomul vieţii în mijlocul grădinii şi pomul cunoaşterii binelui şi răului.

10. Un râu ieşea din Éden ca să ude grădina şi de acolo se împărţea în patru braţe.

11. Numele celui dintâi este Pişón; el înconjoară toată ţara Haviláh, unde [se găseşte] aur.

12. Aurul din ţara aceea este bun; acolo [se găseşte] bdeliu şi piatră de onix.

13. Şi numele celui de-al doilea râu este Ghihón; el înconjoară toată ţara Cuş.

14. Numele celui de-al treilea râu este Tígru; el curge la răsărit de Așúr. Al patrulea râu este Eufrát.

15. Domnul Dumnezeu l-a luat pe om şi l-a pus în grădina Édenului ca să o lucreze şi să o păzească.

16. Şi Domnul Dumnezeu i-a poruncit omului, zicând: „Din toţi pomii grădinii poţi mânca,

17. însă din pomul cunoaşterii binelui şi răului să nu mănânci, căci în ziua în care vei mânca din el, vei muri!”.

18. Şi Domnul Dumnezeu a zis: „Nu este bine ca omul să fie singur. Îi voi face un ajutor pe potriva lui”.

19. Domnul Dumnezeu a plăsmuit din pământ toate animalele câmpului şi toate păsările cerului şi le-a adus la om ca să vadă cum le va numi. Şi orice nume pe care avea să-l dea omul fiecărei fiinţe vii, acela era numele ei.

20. Omul a pus deci nume tuturor animalelor, păsărilor cerului şi tuturor ființelor câmpului. Dar omului nu i s-a găsit un ajutor pe potriva lui.

21. Şi Domnul Dumnezeu a făcut să cadă un somn adânc asupra omului şi el a adormit. Şi a luat una din coastele sale şi a închis locul ei cu carne.

22. Domnul Dumnezeu a făcut o femeie din coasta pe care o luase din om şi a adus-o la om.

23. Şi omul a zis: „Aceasta, în sfârşit, este os din oasele mele şi carne din carnea mea. Aceasta se va numi femeie, pentru că din bărbat a fost luată”.

24. De aceea, îi va lăsa bărbatul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va uni cu femeia sa şi vor fi un singur trup.

25. Amândoi, bărbatul şi femeia lui, erau goi, dar nu se ruşinau unul de altul.





“Para mim, Deus está sempre fixo na minha mente e estampado no meu coração.” São Padre Pio de Pietrelcina