Job, 10

1. Mi alma está hastiada de la vida, por lo que daré libre curso a mi queja, hablaré de mi amargura.

1. Sufletul meu s-a dezgustat de viaţă. Voi da frâu liber plângerii mele şi voi vorbi în amărăciunea sufletului meu.

2. Quiero decirle a Dios: No me condenes; dime por qué me has demandado.

2. Îi spun lui Dumnezeu: «Nu mă considera vinovat! Fă-mă să înţeleg de ce te cerţi cu mine!».

3. ¿Acaso te conviene mostrarte duro, despreciar la obra de tus manos y justificar las teorías de los malvados?

3. Îţi place să oprimi, să respingi lucrarea mâinii tale şi să faci să strălucească sfatul celor nelegiuiţi?

4. ¿Tienes tú ojos humanos? ¿Ves como un hombre?

4. Oare ai tu ochi de carne, ca să vezi aşa cum vede omul?

5. ¿Son tus días como los del hombre, o pasan tus años como los de un mortal,

5. Oare zilele tale sunt ca zilele omului şi anii tăi, ca zilele bărbatului,

6. para que andes rebuscando mi falta, indagando mi pecado?

6. că cercetezi nelegiuirea mea şi cauţi la păcatul meu,

7. Sabes muy bien que yo no soy culpable y que nadie puede librarme de tu mano.

7. chiar dacă ştii că nu sunt vinovat şi că nu este cine să mă salveze din mâna ta?

8. Tus manos me han modelado, me han formado, y luego, enojado, ¿me quieres destruir?

8. Mâinile tale m-au format şi m-au făcut desăvârşit în întregime. Oare mă vei distruge?

9. Acuérdate que me amasaste como el barro ¿y ahora me harás volver al polvo?

9. Aminteşte-ţi că din lut m-ai făcut şi în ţărână mă vei face să mă întorc!

10. ¿No me derramaste como leche y me hiciste cuajar como el queso?

10. Oare nu m-ai muls ca laptele şi m-ai închegat ca brânza?

11. De piel y de carne me cubriste y de huesos y nervios me tejiste,

11. M-ai îmbrăcat cu piele şi carne, m-ai ţesut cu oase şi nervi.

12. hiciste en mí una obra de vida y de gracia, tus atenciones han mantenido mi aliento.

12. Mi-ai dat viaţă şi bunăvoinţă şi vizitarea ta mi-a păstrat duhul.

13. Pero veo que tenías secretas intenciones y sé lo que pensabas:

13. Dar ascundeai acestea în inima ta: ştiu că aceasta era la tine. Dorinţa reabilitării

14. querías ver si yo pecaría, si pecaba, no dejarme pasar nada.

14. Dacă am păcătuit, m-ai urmărit şi de nelegiuirea mea nu m-ai lăsat nepedepsit.

15. Si soy culpable, ¡desgraciado de mí!, y si soy inocente, no me animo a levantar la cabeza; estoy saciado de vergüenza, embriagado de aflicción.

15. Dacă sunt vinovat, vai de mine! Dacă sunt drept, nu-mi ridic capul. M-am săturat de dispreţ, căci îmi văd mizeria.

16. Estoy agotado, pero como un león me persigues, quieres demostrar tu superioridad;

16. Dacă s-ar înălţa [capul], m-ai vâna ca un leu şi ai întoarce lucrarea ta minunată faţă de mine.

17. redoblas tus asaltos y tu furor se reanima, y lanzas de nuevo tus ataques en mi contra.

17. Reînnoieşti mărturiile tale faţă de mine, măreşti mânia ta împotriva mea, mereu schimbând zbuciumul din mine.

18. ¿Por qué me sacaste del seno materno? Habría muerto y ningún ojo me habría visto.

18. De ce m-ai făcut să ies din sânul [mamei]? Mi-aş fi dat duhul şi niciun ochi nu m-ar fi văzut.

19. Sería como si no hubiese existido nunca y me habrían llevado del vientre materno al sepulcro.

19. Aş fi ca şi cum n-aş fi fostşi din pântece aş fi fost dus la mormânt.

20. Puesto que son pocos los días que me quedan apártate de mí, que goce un poco de alegría,

20. Oare nu sunt puţine zilele mele şi se termină? Ia-ţi [privirea] de la mine, ca să mă înseninez puţin

21. antes de que me vaya, para no volver más, a la región de tinieblas y de sombra,

21. înainte să mă duc şi să nu mă mai întorc spre ţinutul întunericului şi al umbrei morţii,

22. tierra donde todo se confunde de noche, y la misma claridad está hecha de tinieblas.»

22. ţinut întunecat ca bezna umbrei morţii, fără noimă, unde strălucirea este ca bezna!”.