Isaías, 47

1. “Desce de teu trono, agacha-te ao solo, virgem, filha de Babilônia; assenta-te no chão, sem trono, filha dos caldeus! Já não serás chamada a delicada e a voluptuosa.*

1. Coboară şi aşază-te pe ţărână, fecioară, fiică a Babilónului! Aşază-te pe pământ, fără tron, fiică a caldéilor! Pentru că nu te vor mai chema plăpândă şi gingaşă.

2. Toma a mó, vai moer a farinha, tira teu véu, arregaça teu vestido, descobre tuas pernas para passar os rios,

2. Ia pietrele de moară şi macină grâul! Dă-ţi la o parte vălul şi suflecă-ţi poalele! Dezveleşte-ţi piciorul şi treci râurile!

3. descobre tua nudez, que se veja teu opróbrio. Vou exercer uma implacável vingança” –

3. Goliciunea ta va fi descoperită şi ruşinea ta va fi văzută. Voi face răzbunare şi nimeni nu va sta în cale.

4. diz o nosso Redentor, que se intitula o Senhor dos exércitos, o Santo de Israel.

4. Răscumpărătorul nostru – al cărui nume este Domnul Sabaót – este Sfântul lui Israél.

5. Senta-te em silêncio, mergulha na escuridão, filha dos caldeus, porque não mais te chamarão a soberana dos reinos.

5. Şezi în tăcere şi intră în întuneric, fiică a caldéilor, pentru că nu te vor mai numi stăpână a regatelor!

6. Sem dúvida, eu me havia irritado contra meu povo, profanei minha herança, entreguei-o nas tuas mãos; mas tu o trataste sem piedade, fizeste pesar duramente teu jugo sobre o ancião.

6. M-am mâniat pe poporul meu, am profanat moştenirea mea şi i-am dat în mâna ta, iar tu nu le-ai arătat îndurare; asupra bătrânilor ai făcut să apese mult jugul.

7. Tu te dizias: “Eu serei sempre soberana perpétua”. Sem refletir, não consideraste o fim.

7. Ai zis: «Pentru totdeauna voi fi stăpână!». Nu ai pus la inimă acestea şi nu ţi-ai amintit de cele de pe urmă ale lor.

8. Agora, portanto, ouve isto, voluptuosa, que reinas em segurança, que dizes em teu coração: “Eu e nada mais que eu! Não conhecerei a viuvez, nem a perda de meus filhos”.

8. Acum, ascultă acestea, tu, cea dedată plăcerilor, care şedeai în siguranţă şi spuneai în inima ta: «Eu sunt şi nu este nimeni alta; nu voi rămâne văduvă şi nu voi cunoaşte sterilitatea!».

9. Estas duas desgraças virão sobre ti num só dia: a perda de teus filhos e a viuvez te atormentarão ao mesmo tempo, a despeito de todos os teus sortilégios e teus poderosos encantos.

9. Însă vor veni asupra ta acestea două într-o clipă, într-o singură zi: pierderea copiilor şi văduvia. Vor veni în plinătate asupra ta, în ciuda mulţimii vrăjitoriilor tale şi a multelor tale descântece.

10. Tu te fiavas em tua malícia e dizias a ti mesma: “Ninguém me vê!”. Mas tua habilidade e tua astúcia te desencaminharam, a tal ponto que dizias em teu coração: “Eu e nada a não ser eu!”.

10. Te-ai încrezut în răutatea ta şi ziceai: «Nu este cine să mă vadă». Înţelepciunea ta şi cunoaşterea ta te-au derutat şi tu spuneai: «Eu sunt şi nu este nimeni alta».

11. Ora, uma calamidade virá sobre ti e não saberás conjurá-la; a catástrofe vai desabar sobre ti sem que possas impedi-la. Repentinamente, te alcançará uma ruína, que não terás sabido evitar.

11. Va veni asupra ta răul şi nu vei şti să-l previi, va cădea asupra ta dezastrul şi nu vei putea să-l suporţi, va veni asupra ta, dintr-o dată, devastarea şi tu nu vei şti.

12. Agarra-te, portanto, a teus feitiços e à multidão de teus sortilégios, nos quais te esmeraste desde tua juventude! Talvez acharás uma receita eficaz para criar o terror.

12. Rămâi în descântecele şi în mulţimea vrăjitoriilor tale cu care te-ai obosit din tinereţea ta. Oare vei avea vreun folos? Oare vei putea fi de temut?

13. Esbanjaste teus esforços entre tantos conselheiros. Que eles então se levantem e te salvem, aqueles que preparam o mapa do céu e observam os astros, que comunicam a cada mês como irão as coisas.

13. Ai obosit de mulţimea planurilor tale. Să se ridice şi să te salveze cei care împart cerurile, cei care văd în stele şi cei care cunosc lunile de ceea ce va veni asupra ta.

14. Ei-los como argueiros de palha que o fogo consumirá; não poderão escapar às investidas da chama. Não será um braseiro onde se coze o pão, nem um fogo perto do qual se assenta.

14. Iată, vor fi ca pleava, focul o va mistui! Nu-şi vor salva sufletele din flacără, nu va fi cărbune la care să se încălzească şi nici lumină ca să stea în faţa lor.

15. Eis o que valerão teus feiticeiros que tens procurado consultar desde tua juventude. Eles fogem espavoridos, cada qual para seu lado, sem que nenhum venha em teu socorro.

15. Aşa vor fi cei cu care te-ai obosit făcând comerţ din tinereţea ta: fiecare rătăceşte pe cont propriu şi nu va fi nimeni să te salveze”.