Isaías, 26

1. Naquele tempo, será cantado este cântico na terra de Judá: “Nós vimos uma cidade forte, em que se pôs por proteção muro e antemuro.

1. În ziua aceea, se va cânta următoarea cântare în ţara lui Iúda: ,,Avem o cetate puternică; el a pus mântuirea ca zid şi întăritură.

2. Abri as portas, deixai entrar um povo justo, que respeita a fidelidade,

2. Deschideţi porţile, ca să intre neamul cel drept care se păstrează fidel!

3. que tem caráter firme e conserva a paz, porque tem confiança em vós.

3. Planul este stabil; tu vei asigura pacea, pace, pentru că şi-a pus încrederea în tine.

4. Tende sempre confiança no Senhor, porque o Senhor é o rochedo perene.

4. Încredeţi-vă în Domnul pe vecie, căci Domnul Dumnezeu este o Stâncă veşnică.

5. Ele derrubou os que habitavam nas alturas e destruiu a cidade soberba; derrubou-a por terra e ao nível do chão a reduziu.

5. I-a umilit pe cei care locuiau în înălţimi şi a doborât cetatea semeaţă: a doborât-o la pământ, a coborât-o până în ţărână.

6. Ela é calcada aos pés pela plebe, sob os passos dos indigentes.

6. Ea este călcată în picioare, picioarele sărmanului, tălpile picioarelor săracilor.

7. O caminho do justo é reto; vós aplanais a senda do justo.

7. Cărarea celui drept este dreaptă; tu, Cel Drept, nivelezi calea celui drept.

8. Seguindo a vereda de vossos juízos, Senhor, nós vos esperamos; por vosso nome e vossa memória nossa alma aspira.

8. Da, pe calea judecăţilor tale, ne-am pus speranţa în tine. Dorinţa sufletului este numele tău şi amintirea ta.

9. Minha alma vos deseja durante a noite e meu espírito vos procura desde a manhã. Quando vossos juízos se exercem sobre a terra, os habitantes do mundo aprendem a justiça.

9. Sufletul meu te doreşte noaptea şi duhul meu te caută înlăuntrul meu. Căci atunci când judecăţile tale sunt [împlinite] pe pământ, locuitorii lumii învaţă dreptatea.

10. Porém, se se perdoar o ímpio, ele não aprenderá a justiça; na terra da retidão ele se entregará ao mal e não verá a majestade do Senhor.

10. Dacă cel nelegiuit va fi milostivit, nu va învăţa dreptatea; în ţara dreptăţii, el va săvârşi nedreptatea şi nu va vedea măreţia Domnului.

11. Senhor, vossa mão está levantada sem que o percebam. Que vejam vosso ardente amor por vosso povo, e sejam confundidos; e que o fogo, bom para os vossos inimigos, os devore.

11. Doamne, mâna este înălţată, însă ei nu o văd. Dar o vor vedea şi se vor ruşina de gelozia faţă de popor: da, focul îi va devora pe duşmanii tăi.

12. Senhor, proporcionai-nos a paz! Pois vós nos tendes tratado segundo o nosso procedimento.*

12. Doamne, tu vei stabili pentru noi pacea, căci chiar toate lucrările noastre tu le-ai făcut să fie pentru noi.

13. Senhor, nosso Deus, outros senhores, além de vós, nos têm dominado, mas não queremos reconhecer outro senão vós.

13. Doamne Dumnezeul nostru, alţi stăpâni au stăpânit peste noi; dar noi numai în tine ne vom aminti de numele tău.

14. Os mortos não reviverão, as sombras não ressuscitarão, porque vós os castigastes e destruístes e apagastes até sua memória.

14. Morţii nu mai sunt, umbrele nu se mai ridică, pentru că i-ai pedepsit, i-ai nimicit şi ai şters orice amintire a lor.

15. Aumentai a nação, Senhor, aumentai a nação, manifestai vossa grandeza, e dilatai as fronteiras da nação.

15. Ai înmulţit neamurile, Doamne; ai înmulţit neamurile. Te-ai preamărit şi ai lărgit toate hotarele ţării.

16. Senhor, na tribulação, nós vos buscamos, e clamamos a vós na angústia em que vosso castigo nos abate.

16. Doamne, în strâmtorare ei te-au căutat, neliniştea celui oprimat este corecţia ta pentru ei.

17. Como uma mulher grávida, prestes a dar à luz, se retorce e grita em suas dores, assim estamos diante de vós, Senhor:

17. Cum se zvârcoleşte şi strigă cea însărcinată în durerea ei când se apropie să nască, la fel am fost şi noi înaintea ta, Doamne.

18. nós concebemos e sofremos para dar à luz ao vento, sem poder dar a salvação à nossa terra; não nasceram novos habitantes no mundo.*

18. Am zămislit, ne-am zvârcolit ca ea, dar am dat naştere la vânt. Mântuire nu am făcut pe pământ şi locuitori ai lumii nu s-au născut.

19. Que os vossos mortos revivam! Que seus cadáveres ressuscitem! Que despertem e cantem aqueles que jazem sepultos, porque vosso orvalho é um orvalho de luz e a terra restituirá o dia às sombras.”

19. Cei morţi ai tăi vor trăi, cadavrele se vor ridica. Treziţi-vă şi strigaţi de bucurie, voi cei care zăceţi în ţărână! Căci roua ta este ca roua de dimineaţă, iar pământul îi va da afară pe cei din locuinţa umbrelor”.

20. “Vai, povo meu, entra nos teus quartos, fecha atrás de ti as portas. Esconde-te por alguns instantes até que a cólera passe,

20. „Mergi, poporul meu, intră în camera ta şi închide uşa după tine! Ascunde-te puţin, până va trece indignarea!”.

21. porque o Senhor vai sair de sua morada para punir os crimes dos habitantes da terra; porque a terra fará brotar o sangue que ela bebeu, e não ocultará mais os corpos dos assassinados.”*

21. Căci, iată, Domnul iese din lăcaşul său ca să pedepsească nelegiuirea celor care locuiesc pământul. Pământul va scoate la suprafaţă sângele şi nu-i va mai acoperi pe cei ucişi din el.