Gênesis, 31

1. Jacó ouviu as palavras dos fi-lhos de Labão, que diziam: “Jacó tomou tudo o que é de nosso pai, e é à sua custa que ele se tornou de tal forma rico”.

1. [Iacób] a auzit cuvintele fiilor lui Lában, care ziceau: „Iacób a luat tot ce era al tatălui nostru şi din cele ale tatălui nostru şi-a făcut toată această bogăţie”.

2. Obser­vou também, pela fisio­nomia de Labão, que este não tinha mais para com ele os sentimentos de antes.

2. Iacób s-a uitat la faţa lui Lában; şi iată că nu mai era cu el ca mai ieri şi alaltăieri!

3. O Senhor disse a Jacó: “Volta para a terra dos teus pais, para a tua parentela, e eu estarei contigo”.

3. Domnul i-a zis lui Iacób: „Întoarce-te în ţara părinţilor tăi şi la rudele tale! Eu voi fi cu tine”.

4. Então Jacó mandou Raquel e Lia virem ao campo junto dos seus rebanhos:

4. Iacób a trimis să le cheme pe Rahéla şi pe Léa la câmp, unde era turma lui.

5. “Vejo – disse-lhes ele – pelo semblante de vosso pai, que ele não é mais para comigo o mesmo que antes. Mas o Deus de meu pai está comigo.

5. El le-a zis: „Eu văd că faţa tatălui vostru nu mai este cu mine ca mai ieri şi alaltăieri; dar Dumnezeul tatălui meu este cu mine.

6. Sabeis que servi a vosso pai o melhor que pude,

6. Voi înşivă ştiţi că l-am slujit pe tatăl vostru cu toată puterea mea.

7. enquanto ele zombou de mim, mudando dez vezes o meu salário; mas Deus não lhe permitiu causar-me prejuízo.

7. Dar tatăl vostru m-a înşelat şi mi-a schimbat plata de zece ori; însă Dumnezeu nu i-a dat să-mi facă rău.

8. Quando ele dizia: os animais malhados serão o teu salário, todas as ovelhas davam à luz cordeiros malhados, e se dizia: os animais riscados serão o teu salário, todas as ovelhas davam à luz cordeiros riscados.

8. Când el zicea așa: «Cele brumării să fie plata ta!», toate oile fătau miei brumării. Iar când zicea: «Cele dungate să fie plata ta!», toate oile fătau miei dungaţi.

9. Foi Deus mesmo que tomou o rebanho de vosso pai para me dar.

9. Şi aşa a luat Dumnezeu turma tatălui vostru şi mi-a dat-o mie.

10. No tempo em que os animais deviam conceber, eu levantava os olhos e via em sonhos que os bodes que cobriam as cabras eram listrados, malhados e manchados.

10. La vremea când oile erau în călduri, eu am ridicat ochii şi am văzut în vis că ţapii şi [berbecii] care se urcau pe capre şi pe oi erau dungaţi, brumării şi bălţaţi.

11. Um anjo de Deus disse-me em sonhos: ‘Jacó! Eis-me aqui’ – respondi.

11. Îngerul lui Dumnezeu mi-a zis în vis: «Iacób!», şi eu am răspuns: «Iată-mă!».

12. Levanta os olhos e vê: todos os bodes que cobrem as cabras são listrados, malhados e manchados, porque eu vi tudo o que te fez Labão.

12. El a zis: «Ridică-ţi ochii şi priveşte: toţi ţapii şi berbecii care se urcă pe capre şi pe oi sunt dungaţi, brumării şi bălţaţi; am văzut tot ce ţi-a făcut Lában!

13. Eu sou o Deus de Betel, onde tu me consagraste uma estela e me fizeste um voto. Agora, vamos, sai daqui e volta para a terra de tua família”.

13. Eu sunt Dumnezeul din Bétel, unde ai uns [cu untdelemn] stela, unde mi-ai făcut un jurământ. Acum, ridică-te, ieşi din ţara aceasta şi întoarce-te în ţara ta de naştere!»”.

14. Raquel e Lia responderam: “Resta-nos porventura ainda alguma parte de herança na casa de nosso pai?

14. Rahéla şi Léa au răspuns şi i-au zis: „Mai avem noi oare parte şi moştenire în casa tatălui nostru?

15. Não nos tratou ele como estrangeiras, vendendo-nos e devorando o nosso dinheiro?

15. Oare nu ne-a considerat el ca străine, căci ne-a vândut şi ne-a mâncat şi argintul nostru?

16. Toda a riqueza, que Deus tomou de nosso pai, é para nós e para nossos filhos. Faze, pois, o que Deus te disse”.

16. Ca atare, toată bogăţia pe care Dumnezeu a despuiat-o de la tatăl nostru este a noastră şi a copiilor noştri. Fă acum tot ce ţi-a spus Dumnezeu!”.

17. Levantou-se, pois, Jacó, e fez montar seus filhos e suas mulheres nos camelos.

17. Iacób s-a ridicat și şi-a pus copiii şi soţiile pe cămile.

18. Levou todos os seus reba­nhos, todos os bens que tinha ajuntado, o rebanho que lhe pertencia, adquirido em Padã-Aram, e partiu para junto de seu pai Isaac, na terra de Canaã.

18. Şi-a condus toată turma şi toate bunurile pe care le avea, toată turma pe care o dobândise şi toată agoniseala pe care o adunase în Padán-Arám ca să plece la tatăl său, Isáac, în ţara Canaán.

19. Raquel, aproveitando um momento em que seu pai fora tosquiar suas ovelhas, roubou os terafim de seu pai;*

19. În timp ce Lában era plecat să-şi tundă oile, Rahéla a furat terafímii care erau ai tatălui ei;

20. e Jacó enganou Labão, o arameu, ocultando-lhe sua fuga.

20. şi Iacób l-a păcălit pe Lában, arameul, prin aceea că nu i-a făcut cunoscut că vrea să plece,

21. Fugindo, pois, com tudo o que era seu, atravessou o rio e dirigiu-se para a montanha de Galaad.

21. ci a fugit cu tot ce avea; s-a ridicat, a trecut Râul şi s-a îndreptat spre muntele Galaád.

22. Três dias depois, soube Labão da fuga de Jacó.

22. A treia zi i s-a făcut cunoscut lui Lában că Iacób a fugit.

23. E, tomando consigo seus irmãos, perseguiu-o durante sete dias de marcha, e alcançou-o na montanha de Galaad.

23. I-a luat cu el pe fraţii săi, l-a urmărit cale de şapte zile şi l-a ajuns la muntele Galaád.

24. Deus, porém, apareceu em um sonho noturno a Labão, o arameu, e disse-lhe: “Guarda-te de dizer algo a Jacó”.*

24. Dar Dumnezeu a venit noaptea în vis la Lában, arameul, şi i-a zis: „Fereşte-te, nu cumva să-i vorbeşti lui Iacób nici de bine, nici de rău!”.

25. Labão alcançou, pois, Jacó. Este havia levantado sua tenda na montanha, enquanto Labão e seus irmãos tinham plantado a sua na montanha de Galaad.

25. Lában l-a ajuns pe Iacób. Iacób îşi fixase cortul pe munte; şi tot pe muntele Galaád şi l-a fixat şi Lában cu fraţii lui.

26. Labão disse a Jacó: “Que fizeste? Tu me enganaste, e conduziste minhas filhas como prisioneiras de guerra!

26. Atunci Lában i-a zis lui Iacób: „Ce-ai făcut? Pentru ce m-ai furat și mi-ai condus fiicele ca pe nişte captive [luate] cu sabia?

27. Por que fugiste dessa forma, e me lograste em lugar de me avisar? Eu te teria despedido com manifestações de júbilo e com cânticos, ao som do tamborim e da harpa.

27. Pentru ce ai fugit pe ascuns şi m-ai furat? Şi de ce nu mi-ai făcut cunoscut? Căci te-aş fi trimis cu bucurie și cu cântece, cu tamburine și harpă.

28. Não me deixaste beijar meus filhos e minhas filhas! Procedeste como um insensato.

28. Nu mi-ai îngăduit nici măcar să-mi sărut fiii şi fiicele. Te-ai purtat ca un om fără minte.

29. Eu poderia agora fazer-vos mal, mas o Deus de teu pai disse-me na última noite: ‘Guarda-te de dizer algo a Jacó’.

29. Mâna mea cea puternică ar putea să vă facă rău; dar Dumnezeul tatălui vostru mi-a vorbit noaptea trecută şi mi-a zis: «Fereşte-te, nu cumva să-i vorbeşti lui Iacób nici de bine, nici de rău!».

30. E, se partistes somente porque tinhas saudade da casa paterna, então por que roubaste os meus deuses?”.

30. Şi acum, [să zicem] că ai plecat pentru că ţi-e dor de casa tatălui tău, dar de ce ai furat dumnezeii mei?”.

31. Jacó respondeu-lhe: “Tive medo, ao pensar que poderias tirar-me tuas fi­lhas;

31. A răspuns Iacób şi i-a zis lui Lában: „Mi-a fost frică, pentru că îmi ziceam: «Nu cumva să-mi răpești fetele de la mine!».

32. quanto aos teus deuses, porém, seja morto aquele que os tiver consigo! Examina o que está comigo, em presença de nossos parentes, e retoma o que é teu”. Ora, Jacó ignorava o roubo de Raquel.

32. La cine vei găsi dumnezeii tăi, nu va mai fi viu. În faţa fraţilor noştri, caută şi, [de vei găsi] la mine ceva din ce-i al tău, ia-ţi-l!”. Dar Iacób nu ştia că Rahéla îi furase.

33. Labão entrou na tenda de Jacó, na de Lia e na das duas escravas, mas nada encontrou. Saindo da tenda de Lia, entrou na de Raquel.

33. Lában a intrat în cortul lui Iacób, în cortul Léei, în cortul celor două servitoare şi n-a găsit nimic. A ieşit din cortul Léei şi a intrat în cortul Rahélei.

34. Esta havia tomado os terafim e, colocando-os na sela do camelo, sentou-se em cima. Labão revistou toda a tenda, sem nada encontrar.

34. Rahéla însă luase terafímii şi-i pusese în samarul cămilei şi şedea deasupra. Şi a scotocit Lában prin tot cortul, dar n-a găsit [nimic].

35. Raquel disse ao seu pai: “Não se irrite o meu senhor, se não posso levantar-me em sua presença, pois acho-me agora com a indisposição que costuma vir às mulhe­res”. Revistou, pois, mas não encontrou os terafim.

35. Ea a zis tatălui ei: „Să nu te superi, Domnul meu, că nu mă pot ridica înaintea ta; căci mi-a venit rânduiala femeilor!”. A căutat, dar n-a găsit terafímii.

36. Jacó encolerizou-se então contra Labão, e acabrunhou-o de censuras: “Qual é o meu crime? – disse-lhe ele. – Qual é o meu pecado, para que te irrites desse modo contra mim?

36. Iacób s-a mâniat şi s-a certat cu Lában. I-a răspuns Iacób şi i-a zis lui Lában: „Care este vina mea şi care este păcatul meu de mă persecuți din urmă?

37. Revistaste todas as minhas bagagens: que encontraste do que é teu? Mostra-me aqui em presença de meus parentes e dos teus, e sejam eles juízes entre nós dois.

37. Căci ai scotocit prin toate lucrurile mele şi ce ai găsit din lucrurile din casa ta? Pune-le aici înaintea fraţilor mei şi fraţilor tăi ca să decidă ei între noi amândoi!

38. Há vinte anos que estou em tua casa: tuas ovelhas e tuas cabras não abortaram, não comi os carneiros do teu rebanho.

38. Iată, de douăzeci de ani sunt cu tine; oile şi caprele tale n-au lepădat, iar berbecii turmei tale nu ţi i-am mâncat.

39. Nunca te trouxe os animais estraçalhados pelas feras. Eu os repunha, pois tu o exigias, quer fossem roubados de dia, quer de noite.*

39. Nu ţi-am adus animale sfâşiate de fiare: eu, de la mine, te-am despăgubit pentru ele; căutai la ceea ce se fura ziua sau la ce se fura noaptea.

40. Eu era queimado de dia pelo calor, e de noite pelo frio, e o sono fugia dos meus olhos.

40. Ziua eram mistuit de căldură, iar noaptea de frig şi somnul nu se lipea de ochii mei.

41. Eis já vinte anos que estou em tua casa; servi-te catorze anos por tuas duas filhas, seis anos pelos teus rebanhos, e dez vezes modificaste o meu salário.

41. Aşa mi-au fost mie cei douăzeci de ani [de când sunt] în casa ta; ţi-am slujit paisprezece ani pentru cele două fiice ale tale şi şase ani pentru turma ta şi de zece ori mi-ai schimbat plata.

42. Se o Deus de meu pai, o Deus de Abraão, o Deus terrível de Isaac não se tivesse posto de meu lado, tu me terias hoje despedido com as mãos vazias. Deus viu minhas penas e meus trabalhos, e na última noite ele pronunciou-se”.

42. Dacă Dumnezeul tatălui meu, Dumnezeul lui Abrahám şi Cel temut de Isáac, nu ar fi fost cu mine, acum m-ai fi trimis [cu mâinile] goale. Dar Dumnezeu a văzut umilirea mea şi osteneala palmelor mele şi a decis ieri [noapte]”.

43. Labão respondeu a Jacó: “Estas filhas são minhas filhas, estes filhos, meus filhos, e estes rebanhos, meus rebanhos: tudo o que vês é meu. Que farei eu agora contra minhas filhas, ou contra os filhos que elas deram ao mundo?

43. Lában i-a răspuns lui Iacób şi i-a zis: „Fiicele acestea sunt fiicele mele, fiii aceştia sunt fiii mei, turma aceasta este turma mea şi tot ce vezi tu este al meu. Şi ce pot face eu azi pentru aceste fiice ale mele sau pentru fiii lor pe care i-au născut?

44. Vamos, façamos juntos um pacto que nos sirva de tes­temunho a nós dois”.

44. Acum, vino să încheiem o alianţă între mine şi tine şi să fie o mărturie între mine şi tine!”.

45. Jacó tomou uma pedra e erigiu-a em estela,

45. Iacób a luat o piatră şi a ridicat-o ca stelă.

46. e disse aos seus parentes: “Trazei pedras”. E, tendo juntado muitas, fizeram um monte, sobre o qual comeram.

46. Iacób a zis fraţilor săi: „Strângeţi pietre!”. Ei au luat pietre şi au făcut o movilă; şi au mâncat acolo pe movilă.

47. Labão chamou-o Yegar-Saaduta, e Jacó, Galaad.*

47. Lában a numit-o Iegár-Sahadúta şi Iacób a numit-o Galeéd.

48. Labão disse: “Este monte é hoje testemunha entre mim e ti”; por isso, foi lhe dado o nome de Galaad,

48. Lában a zis: „Movila aceasta să fie astăzi mărturie între mine şi tine!”. De aceea, i-a pus numele Galeéd

49. e também Masfa, porque Labão disse ainda: “Que o Senhor nos vigie a nós ambos, quando nós nos tivermos despedido um do outro.*

49. şi Míţpa, pentru că a zis: „Domnul să vegheze asupra mea şi asupra ta când ne vom pierde din vedere unul pe altul!

50. Se maltratares minhas fi­lhas, e se tomares outras mu­lheres além delas, não é um homem que estará conosco. Mas toma cuidado, pois é Deus que será testemunha entre nós”.

50. Dacă le vei umili pe fiicele mele şi dacă vei mai lua alte soţii în afară de fiicele mele, vezi – chiar dacă nu este nimeni cu noi –, Dumnezeu este martor între mine şi tine”.

51. Labão disse ainda a Jacó: “Vês este monte de pedras e esta estela que levantei entre mim e ti.

51. Lában i-a zis lui Iacób: „Iată movila aceasta şi iată stela pe care am ridicat-o între mine şi tine!

52. Este monte é testemunho, e igualmente esta estela, de que eu não ultrapassarei este monte para o teu lado, e que tu não ultrapassarás este monte e esta estela para o meu lado para nos fazer mal.

52. Movila aceasta să fie martoră şi stela să fie martoră că nici eu nu voi trece la tine peste movila aceasta, şi nici tu nu vei trece la mine peste movila aceasta şi peste stela aceasta, cu [gând] rău, ca să [ne] facem rău.

53. O Deus de Abraão, o Deus de Nacor, o Deus de seus pais seja juiz entre nós!”. E Jacó jurou pelo Deus terrível de Isaac.

53. Dumnezeul lui Abrahám şi Dumnezeul lui Nahór să judece între noi – acesta era Dumnezeul tatălui lor”. Iacób a jurat pe cel temut de tatăl său, Isáac.

54. Ofereceu um sacrifício sobre a montanha e convidou seus parentes para comer. Come­ram e passaram a noite na montanha.

54. Iacób a adus o jertfă pe munte şi i-a chemat pe fraţii lui să mănânce pâine; ei au mâncat pâine şi au petrecut [noaptea] pe munte.