Gênesis, 27

1. Isaac envelhecera e seus olhos enfraqueceram-se, de modo que não podia ver. Chamou­ Esaú, seu filho primogênito, e disse-lhe: “Meu filho!”. “Eis-me aqui!” – respondeu ele.

1. Când Isáac era bătrân şi ochii îi slăbiseră încât nu mai putea să vadă, l-a chemat pe Esáu, fiul său cel mai mare, şi i-a zis: „Fiul meu!”. El i-a răspuns: „Iată-mă!”.

2. Isaac disse: “Tu vês, estou velho e não sei quando vou morrer.

2. Şi a zis: „Iată, am îmbătrânit şi nu ştiu ziua morţii mele.

3. Toma as tuas armas, tua aljava e teu arco, vai ao campo e mata-me uma caça.

3. Acum ia-ţi instrumentele, tolba ta şi arcul tău, ieşi la câmp şi vânează [ceva] vânat pentru mine!

4. Prepara-me depois um prato suculento, como sabes que gosto, e me traz para que o coma e minha alma te abençoe antes que eu morra”.

4. Fă-mi o gustare cum îmi place mie şi adu-mi-o să mănânc, ca să te binecuvânteze sufletul meu înainte să mor!”.

5. (Ora, Rebeca ouviu atentamente enquanto Isaac falava ao seu filho Esaú.) E Esaú partiu para o campo, a fim de matar e trazer a caça.

5. Rebéca asculta când Isáac îi vorbea lui Esáu, fiul său. Când Esáu a plecat la câmp să vâneze [ceva] vânat pentru tatăl său,

6. Rebeca disse a Jacó, seu filho: “Acabo de ouvir teu pai dizer ao teu irmão Esaú para que lhe traga uma caça

6. Rebéca i-a zis fiului ei Iacób: „Iată, l-am auzit pe tatăl tău în timp ce îi vorbea lui Esáu, fratele tău, zicând:

7. e lhe prepare um bom prato, a fim de comer e o abençoar diante do Senhor antes de morrer.

7. «Adâu-mi vânat şi fă-mi o gustare ca să mănânc! Și te voi binecuvânta în faţa Domnului înainte de a muri».

8. Ouve-me, pois, meu filho, e faze o que te vou dizer.

8. Acum, fiule, ascultă glasul meu şi [fă] după cum îţi poruncesc!

9. Vai ao rebanho e traze-me dois belos cabritos. Prepararei com eles um prato suculento para o teu pai, como ele gosta,

9. Du-te la turmă şi adu-mi de acolo doi iezi frumoşi ca să fac din ei o gustare pentru tatăl tău, aşa cum îi place!

10. tu lhe levarás e ele comerá, a fim de que te abençoe antes de morrer”.

10. O vei duce tatălui tău şi el va mânca, ca să te binecuvânteze înainte de a muri”.

11. “Mas – respondeu Jacó à sua mãe – Esaú, meu irmão, é peludo, enquanto eu sou de pele lisa.

11. Iacób a zis Rebécăi, mama sa: „Iată, Esáu, fratele meu, este un om păros, în timp ce eu nu am păr.

12. Se meu pai me tocar, passarei aos seus olhos por um impostor e atrairei sobre mim uma maldição em lugar de bênção.”

12. Nu cumva tatăl meu să mă pipăie şi voi fi în ochii lui ca unul care vrea să-l înşele şi voi face să vină asupra mea blestemul, nu binecuvântarea!”.

13. “Tomo sobre mim esta maldição, meu filho – disse sua mãe. Ouve-me somente, e vai buscar o que te digo.”

13. Mama sa i-a zis: „Blestemul tău să cadă peste mine, fiule! Ascultă numai glasul meu, du-te şi adu-mi-i!”.

14. Jacó foi e trouxe os dois cabritos, com os quais sua mãe preparou um prato suculento, como seu pai gostava.

14. El s-a dus, a luat [cei doi iezi] şi i-a adus mamei sale. Mama sa a făcut o gustare cum îi plăcea tatălui său.

15. Escolheu as mais belas vestes de Esaú, seu filho primogênito, que tinha em casa, e revestiu com elas Jacó, seu filho mais novo.

15. Rebéca a luat hainele cele mai frumoase ale lui Esáu, fiul ei mai mare, pe care le avea la ea în casă şi l-a îmbrăcat pe Iacób, fiul ei mai mic.

16. Cobriu depois suas mãos, assim como a parte lisa do pescoço, com a pele dos cabritos,

16. Iar cu pieile iezilor i-a îmbrăcat mâinile şi partea fără păr a gâtului,

17. e pôs-lhe nas mãos o prato suculento e o pão que tinha preparado.

17. apoi i-a dat gustarea şi pâinea pe care le făcuse în mâna lui Iacób, fiul ei.

18. Jacó foi para junto de seu pai e disse-lhe: “Meu pai! Eis-me aqui!”. “Quem és tu, meu filho?”

18. El a mers la tatăl său şi i-a spus: „Tată!”. El i-a răspuns: „Iată-mă! Cine eşti tu, fiul meu?”.

19. Jacó respondeu: “Eu sou Esaú, teu primogênito; fiz o que me pediste. Levanta-te, assenta-te e come de minha caça, a fim de que tua alma me abençoe”.

19. Iacób i-a răspuns tatălui: „Eu sunt Esáu, întâiul tău născut. Am făcut ce mi-ai spus. Vino, deci, ridică-te, aşază-te şi mănâncă din vânatul meu pentru ca să mă binecuvânteze sufletul tău!”.

20. “Como encontraste caça tão depressa, meu filho?” “É que o Senhor, teu Deus, fez que ela se apresentasse diante de mim.”

20. Isáac i-a spus fiului său: „Cum ai găsit asta aşa repede, fiul meu?”. El i-a răspuns: „Domnul Dumnezeul tău mi l-a scos înainte”.

21. “Aproxima-te, então, meu filho, para que eu te apalpe e veja se, de fato, és o meu filho Esaú.”

21. Atunci Isáac i-a zis lui Iacób: „Apropie-te, fiul meu, ca să te pot atinge [şi să ştiu] dacă tu eşti fiul meu Esáu ori nu!”.

22. Jacó aproximou-se de Isaac, seu pai, que o apalpou e disse: “A voz é a voz de Jacó, mas as mãos são as mãos de Esaú”.

22. Iacób s-a apropiat de Isáac, tatăl său. El l-a pipăit şi i-a spus: „Glasul este glasul lui Iacób, dar mâinile sunt mâinile lui Esáu!”.

23. E não o reconheceu, porque suas mãos estavam peludas como as do seu irmão Esaú. E abençoou-o.

23. Şi nu l-a recunoscut, căci mâinile sale erau păroase ca mâinile fratelui său Esáu, şi l-a binecuvântat.

24. “Tu és bem o meu filho Esaú?”. Disse-lhe ele: “Sim”.

24. El i-a zis: „Tu eşti cu adevărat fiul meu Esáu?”. El i-a spus: „Eu sunt!”.

25. “(Então) serve-me, para que eu coma de tua caça, meu filho, e minha alma te abençoe.” Jacó serviu-lhe e ele comeu; e trouxe-lhe também vinho, do qual ele bebeu.

25. Şi i-a zis: „Apropie-mi şi voi mânca din vânatul tău, fiul meu, pentru ca sufletul meu să te binecuvânteze!”. [Iacób] i-a apropiat şi el a mâncat; apoi i-a adus vin şi el a băut.

26. Então Isaac, seu pai, disse-lhe: “Aproxima-te, meu filho, e beija-me”.

26. Atunci tatăl său, Isáac, i-a zis: „Apropie-te şi sărută-mă, fiul meu!”.

27. E, aproximando-se Jacó para lhe dar um beijo, Isaac sentiu o perfume de suas vestes, e o abençoou nestes termos. “Sim, o odor de meu filho é como o odor de um campo que o Senhor abençoou.

27. El s-a apropiat şi l-a sărutat. A simţit mirosul hainelor lui şi l-a binecuvântat, zicând: „Iată mirosul fiului meu este ca mirosul unei câmpii pe care a binecuvântat-o Domnul!

28. Deus te dê o orvalho do céu e a gordura da terra, uma abundância de trigo e de vinho!

28. Dumnezeu să-ţi dea din roua cerului şi din grăsimea pământului, belşug de grâu şi de must!

29. Sirvam-te os povos e prostrem-se as nações diante de ti! Sê o senhor dos teus irmãos, e curvem-se diante de ti os filhos de tua mãe! Maldito seja quem te amaldiçoar e bendito quem te abençoar!”

29. Popoarele să-ţi slujească, neamurile să se prosterneze în faţa ta! Fii stăpân peste fraţii tăi şi să se prosterneze în faţa ta fiii mamei tale! Blestemat să fie cel ce te va blestema şi binecuvântat să fie cel care te va binecuvânta!”.

30. Apenas Isaac acabara de abençoar Jacó, e este saíra de junto do seu pai, chegou Esaú da caça.

30. Când Isáac a terminat să-l binecuvânteze pe Iacób şi Iacób a ieșit de la tatăl său, Isáac, a venit Esáu, fratele său, de la vânătoare.

31. Preparou também ele um prato suculento e trouxe-o ao seu pai, dizendo: “Levanta-te, meu pai, e come da caça de teu filho, a fim de que tua alma me abençoe”.

31. A făcut şi el o gustare şi i-a adus-o tatălui său. Şi i-a zis tatălui: „Să se ridice tatăl meu şi să mănânce din vânatul fiului său, ca să mă binecuvânteze sufletul tău!”.

32. “Quem és tu?” – perguntou-lhe seu pai Isaac. “Eu sou o teu filho primogênito Esaú.”

32. Isáac, tatăl său, l-a întrebat: „Cine eşti tu?”. Şi el a răspuns: „Sunt eu, fiul tău întâi născut, Esáu”.

33. Então Isaac, tomado de emoção violenta, exclamou: “Quem é, pois, aquele que foi à caça e me trouxe o prato que eu comi antes que tu voltastes? Eu o abençoei, e ele será bendito”.

33. Isáac s-a cutremurat cu mare cutremur şi a zis: „Atunci cine este cel care a prins vânatul şi mi l-a adus, iar eu am mâncat din toate înainte de a veni tu şi l-am binecuvântat? Şi binecuvântat va fi”.

34. Ouvindo essas palavras de seu pai, Esaú soltou um grito cheio de amargura, e disse-lhe: “Abençoa-me também a mim, meu pai!”.

34. Când a auzit Esáu cuvintele tatălui său, a strigat cu strigăt mare, plin de amărăciune, şi i-a zis tatălui său: „Binecuvântează-mă şi pe mine, tată!”.

35. “Teu irmão – respondeu-lhe Isaac – veio, fraudulentamente, tomar a tua bênção.”

35. El a zis: „Fratele tău a venit cu înşelăciune şi ţi-a luat binecuvântarea”.

36. Esaú disse então: “Será porque ele se chama Jacó que me suplantou já duas vezes? Tirou-me meu direito de primogenitura, e eis que agora me rouba minha bênção!”. E ajuntou: “Não reservaste, porventura, uma bênção também para mim?”.*

36. Şi a zis: „Oare nu se numeşte Iacób? M-a înşelat de două ori: mi-a luat dreptul de întâi-născut şi, iată, acum mi-a luat şi binecuvântarea!”. Şi a zis: „N-ai păstrat şi pentru mine o binecuvântare?”.

37. Isaac respondeu-lhe: “Eu o constituí teu senhor, e dei-lhe todos os seus irmãos por servos e o estabeleci na posse do trigo e do vinho. Que posso ainda fazer por ti, meu filho?”.

37. Isáac a răspuns şi i-a zis lui Esáu: „Iată, l-am făcut stăpân peste tine, iar pe toţi fraţii lui i-am făcut slujitorii lui, cu grâu şi must l-am sprijinit: pentru tine ce pot să mai fac, fiul meu?”.

38. Esaú disse ao seu pai: “Então só tens uma bênção, meu pai? Abençoa-me também a mim, meu pai!”. E pôs-se a chorar.

38. Esáu a zis tatălui său: „N-ai decât această singură binecuvântare, tată? Binecuvântează-mă şi pe mine, tată!”. Şi Esáu şi-a ridicat glasul şi a plâns.

39. Isaac tomou a palavra: “Eis – disse ele – que a tua habitação será desprovida da gordura da terra e do orva­lho que desce do céu.

39. Tatăl său, Isáac, a răspuns şi i-a zis: „Iată! Locuinţa ta va fi departe de grăsimea pământului şi de roua cerului de sus.

40. Viverás de tua espada, servindo o teu irmão, mas, se te libertares, quebrarás o seu jugo de cima do teu pescoço”.

40. Vei trăi din sabia ta şi vei sluji fratelui tău; dar când te vei răscula, vei rupe jugul lui de pe gâtul tău!”.

41. Esaú concebeu ódio por Jacó por causa da bênção que lhe tinha dado seu pai e disse em seu coração: “Virão os dias do luto de meu pai, e matarei meu irmão Jacó”.

41. Esáu a început să aibă ciudă pe Iacób din pricina binecuvântării cu care-l binecuvântase tatăl său. Esáu zicea în inima sa: „Se apropie zilele de doliu pentru tatăl meu; apoi îl voi ucide pe Iacób, fratele meu”.

42. E foram referidas a Rebeca estas palavras do seu filho primogênito. Ela mandou chamar seu filho mais novo, Jacó, e disse-lhe: “Teu irmão Esaú quer te matar para se vingar de ti.

42. I-au făcut cunoscute Rebécăi cuvintele lui Esáu, fiul ei mai mare. Ea a trimis atunci şi l-a chemat pe Iacób, fiul ei mai mic, şi i-a zis: „Iată, Esáu, fratele tău, vrea să se răzbune pe tine ucigându-te!

43. Escuta-me, pois, meu filho: vai, foge para junto de Labão, meu irmão, em Harã;

43. Acum, fiule, ascultă glasul meu: ridică-te, fugi la fratele meu Lában în Harán!

44. fica em casa dele algum tempo, até que se acalme a cólera de teu irmão.

44. Stai la el celelalte zile, până ce se va întoarce furia fratelui tău

45. Assim que passar a sua cólera e tiver ele esquecido do que lhe fizeste, te mandarei buscar. Por que perderia eu vocês dois num só dia?”.

45. şi se va întoarce mânia fratelui tău de la tine şi va uita ce i-ai făcut! Atunci voi trimite să te aducă de acolo. Pentru ce să fiu fără copii, fără voi amândoi într-o singură zi?”.

46. Rebeca disse a Isaac: “Estou desgostosa da vida por causa das filhas de Het. Se Jacó tomar uma mulher entre as filhas de Het, para que ainda viver?”.

46. Rebéca i-a zis lui Isáac: „Sunt scârbită de viaţa mea din pricina fiicelor lui Het. Dacă Iacób îşi ia soţie dintre fiicele lui Het ca și acestea, dintre fetele ţinutului acestuia, la ce să mai trăiesc?”.