1 (Lc 6,37-42) Nu judecaţi, ca să nu fiţi judecaţi,
2 deoarece cu judecata cu care judecaţi veţi fi judecaţi şi cu măsura cu care măsuraţi vi se va măsura şi vouă!
3 De ce, aşadar, vezi paiul din ochiul fratelui tău, însă nu observi bârna din ochiul tău?
4 Sau cum vei spune fratelui tău: «Lasă-mă să scot paiul din ochiul tău» şi, iată, bârna este în ochiul tău?
5 Ipocritule, scoate mai întâi bârna din ochiul tău şi atunci vei vedea bine să scoţi paiul din ochiul fratelui tău.
6 Nu daţi ceea ce este sfânt câinilor şi nu aruncaţi mărgăritarele în faţa porcilor, ca nu cumva să le calce în picioare şi, întorcându-se, să vă sfâşie!
7 (Lc 11,9-13) Cereţi şi vi se va da, căutaţi şi veţi găsi, bateţi şi vi se va deschide!
8 Căci oricine cere primeşte; cine caută găseşte; iar celui care bate i se va deschide.
9 Care om dintre voi, dacă fiul îi va cere pâine, îi va da o piatră?
10 Sau, dacă va cere un peşte, îi va da un şarpe?
11 Aşadar, dacă voi, răi cum sunteţi, ştiţi să daţi daruri bune copiilor voştri, cu cât mai mult Tatăl vostru cel din ceruri va da cele bune celor care i le cer?
12 (Lc 6,31) Deci, tot ce vreţi ca oamenii să facă pentru voi, faceţi şi voi pentru ei, căci aceasta este Legea şi Profeţii.
13 (Lc 13,23-24) Intraţi pe poarta strâmtă, pentru că largă este poarta şi lată calea ce duce spre pieire şi mulţi sunt cei care intră pe ea!
14 Dar cât de strâmtă este poarta şi cât de îngustă calea care duce la viaţă! Şi puţini sunt cei care o găsesc.
15 (Lc 6,43-44) Feriţi-vă de profeţii falşi care vin la voi în haine de oi, dar înăuntru sunt lupi răpitori!
16 După roadele lor îi veţi recunoaşte. Oare se culeg struguri din mărăcini sau smochine din ciulini?
17 La fel, tot pomul bun face fructe bune, iar pomul rău face fructe rele.
18 Un pom bun nu poate să facă fructe rele, nici un pom rău să facă fructe bune.
19 Orice pom care nu face fructe bune este tăiat şi aruncat în foc.
20 Aşadar, după roadele lor îi veţi recunoaşte.
21 (Lc 13,26-27) Nu oricine îmi zice «Doamne! Doamne!» va intra în împărăţia cerurilor, ci acela care împlineşte voinţa Tatălui meu, care este în ceruri.
22 Mulţi vor spune în ziua aceea: «Doamne! Doamne! Oare nu în numele tău am profeţit şi nu în numele tău am alungat diavoli şi nu în numele tău am făcut atâtea minuni?».
23 Atunci le voi declara: «Niciodată nu v-am cunoscut. Îndepărtaţi-vă de mine, voi, care săvârşiţi nelegiuirea!».
24 (Lc 6,47-49) Aşadar, oricine ascultă aceste cuvinte ale mele şi le împlineşte va fi asemenea cu omul înţelept care şi-a construit casa pe stâncă.
25 A căzut ploaia, au venit şuvoaiele, au suflat vânturile, au năvălit peste casa aceea, dar ea n-a căzut, pentru că fusese stabilită pe stâncă.
26 Însă oricine ascultă aceste cuvinte ale mele, şi nu le împlineşte, va fi asemenea cu bărbatul necugetat care şi-a construit casa pe nisip.
27 A căzut ploaia, au venit şuvoaiele, au suflat vânturile, au izbit în casa aceea şi ea s-a prăbuşit. Iar prăbuşirea ei a fost mare”.
28 Când a terminat Isus aceste cuvinte, mulţimile au fost cuprinse de uimire pentru învăţătura lui,
29 deoarece el îi învăţa ca unul care are autoritate, şi nu în felul cărturarilor lor.
Versículos relacionados com Evanghelia după sf. Matei, 7:
Sfântul Matei 7 începe cu Isus învățând despre judecarea altora, avertizând că vom fi judecați în același mod în care îi judecăm pe ceilalți. El continuă să vorbească despre calea îngustă și largă, bună și proastă și despre importanța practicării voinței lui Dumnezeu. Isus vorbește și despre cei care îl numesc Domnul, dar nu fac voia lui Dumnezeu și se încheie cu pilda casei construite în stâncă și în nisip. Iată cinci versete legate de aceste teme:
Proverbe 21:2: „Fiecare mod de om este direct la propriii săi ochi, dar Domnul sondează inimile”. Acest verset se referă la ideea că calea largă poate părea corectă pentru propriii noștri, dar trebuie să ne supunem voinței lui Dumnezeu, cine ne cunoaște inimile.
Matei 7:12: "Tot ceea ce vrei să -ți facă alții, să le faci și ele. Aceasta este esența legii și a profeților." Aici, Isus învață despre a face celorlalți ceea ce ne -am dori să ne facem, ceea ce se referă la iubirea celorlalți în ceea ce privește ei înșiși și practicarea voinței lui Dumnezeu.
Matei 7:21: „Nu toți cei care îmi spun:„ Doamne, Doamne ”, vor intra în împărăția cerurilor, ci doar pe cel care face voia Tatălui meu în ceruri”. Acest verset vorbește despre importanța practicării voinței lui Dumnezeu și nu doar a chema Domnul lui Isus în cuvinte.
Matei 7:24: „Prin urmare, cine le aude aceste cuvinte și le practică este ca un om prudent care și -a construit casa peste stâncă”. Acest verset se referă la pilda casei construite pe stâncă și la importanța practicării învățăturilor lui Isus.
Iacov 1:22: "Nu sunt doar ascultători ai cuvântului, înșelându -se pe ei înșiși. Practicați ceea ce spune ea." Acest verset consolidează ideea că practica cuvântului este fundamentală, mai degrabă decât doar să asculți fără să acționezi.
Chapters: