1 Când tot poporul a terminat de trecut Iordánul, Domnul i-a zis lui Iósue:
2 „Luaţi doisprezece bărbaţi din popor, câte un bărbat pentru fiecare trib!
3 Porunciţi-le: «Luaţi de aici, din mijlocul Iordánului, din locul unde au stat picioarele preoţilor, douăsprezece pietre şi aduceţi-le cu voi şi puneţi-le în locul unde vă veţi odihni noaptea!»”.
4 Iósue i-a chemat pe cei doisprezece bărbaţi pe care-i alesese dintre fiii lui Israél, câte unul din fiecare trib.
5 Iósue le-a zis: „Treceţi înaintea arcei Domnului Dumnezeului vostru, în mijlocul Iordánului, şi fiecare să ia o piatră pe umăr, după numărul triburilor fiilor lui Israél,
6 pentru ca acesta să fie un semn în mijlocul vostru! Mâine, când fiii voştri vă vor întreba: «Ce sunt pietrele acestea pentru voi?»,
7 să le spuneţi că apele Iordánului au fost despărţite înaintea arcei alianţei Domnului! Când a trecut ea Iordánul, apele s-au despărţit. Pietrele acestea sunt amintire pentru fiii lui Israél în veci”.
8 Fiii lui Israél au făcut aşa cum le poruncise Iósue. Au luat douăsprezece pietre din mijlocul Iordánului, cum îi spusese Domnul lui Iósue, după numărul triburilor fiilor lui Israél. Le-au adus cu ei la locul unde s-au stabilit.
9 Iósue a ridicat cele douăsprezece pietre în mijlocul Iordánului, în locul unde se opriseră picioarele preoţilor care duceau arca alianţei. Ele au rămas acolo până în ziua de azi.
10 Preoţii care duceau arca au rămas în mijlocul Iordánului până la împlinirea a tot ceea ce îi poruncise Domnul lui Iósue ca să spună poporului, potrivit cu tot ceea ce Moise îi poruncise lui Iósue. Poporul s-a grăbit şi a trecut.
11 Când poporul a terminat de traversat, a trecut şi arca Domnului, iar preoţii au trecut în faţa poporului.
12 Fiii lui Rubén, fiii lui Gad şi jumătate din tribul lui Manáse au trecut în formaţie de luptă înaintea fiilor lui Israél, după cum le spusese Moise.
13 Au trecut circa patruzeci de mii de [bărbaţi] pregătiţi de război; au trecut înaintea Domnului pentru luptă în câmpia Ierihónului.
14 În ziua aceea Domnul l-a înălţat pe Iósue în ochii întregului Israél şi s-au temut de el aşa cum se temuseră de Moise, în toate zilele vieţii lui.
15 Domnul i-a zis lui Iósue: 16,,Porunceşte-le preoţilor care poartă arca mărturiei să iasă din Iordán!”.
17 Şi Iósue le-a poruncit preoţilor: „Ieşiţi din Iordán!”.
18 Când au ieşit preoţii care duceau arca alianţei Domnului din mijlocul Iordánului, când tălpile picioarelor preoţilor au călcat uscatul, apele Iordánului s-au întors la locul lor şi au curs ca mai înainte peste toate malurile lui.
19 Poporul a ieşit din Iordán în ziua a zecea a lunii întâi şi şi-a fixat tabăra la Ghilgál, la marginea de est a Ierihónului.
20 Cele douăsprezece pietre pe care le luaseră din Iordán, Iósue le-a stabilit la Ghilgál.
21 [Iósue] le-a zis fiilor lui Israél: „Când, într-o zi, fiii voştri îi vor întreba pe părinţii lor: «Ce sunt pietrele acelea?»,
22 să le faceţi cunoscut fiilor voştri: «Israél a trecut pe uscat Iordánul acesta».
23 Căci Domnul Dumnezeul vostru a secat apele Iordánului înaintea voastră până când aţi trecut, aşa cum făcuse Domnul Dumnezeul vostru cu Marea Roşie pe care a secat-o înaintea noastră până când am trecut-o,
24 pentru ca toate popoarele pământului să ştie că mâna Domnului este puternică şi să vă temeţi de Domnul Dumnezeul vostru în toate zilele”.
Versículos relacionados com Cartea lui Iósue, 4:
Iosua Capitolul 4 raportează momentul în care oamenii din Israel au traversat râul Iordan pe jos, în timp ce apele erau bătute de puterea lui Dumnezeu. Pentru ca amintirea acestui eveniment să fie păstrată, Iosua a ordonat doisprezece bărbați, unul din fiecare trib, să prindă o piatră de mijloc a râului și să o pună ca un memorial în Gilgal. Mai jos sunt cinci versete legate de subiectele abordate în Iosua 4, excluzând versetele din capitolul în sine:
Psalmul 78:13: "El a făcut marea și i -a făcut să treacă prin mijlocul lui; și a făcut ca apele să se oprească ca într -o grămadă." Acest verset se referă la momentul în care Dumnezeu a făcut Marea Roșie deschisă, astfel încât copiii lui Israel să meargă un picior slab. Ca și în cazul râului Iordan, acest eveniment a fost un act de putere divină pentru a scăpa de oamenii captivității egiptene.
Psalmul 111:4: „El și -a făcut minunile să fie amintite; evlavios și milostiv este Domnul”. Acest verset evidențiază importanța amintirii minunilor pe care Dumnezeu le îndeplinește, cum ar fi deschiderea Mării Roșii și daunele râului Iordan, astfel încât credința și încrederea în Domnul să fie întărite.
Isaia 43:16: „Astfel, spune Domnul, care a pregătit o cale în mare și o cale în apele impetuoase;” Acest verset se referă la deschiderea Mării Roșii, dar poate fi aplicat și la traversarea râului Iordan, arătând că Dumnezeu are puterea de a deschide căi în situații imposibile.
1 Corinteni 10:1-2: „Acum, frați, nu vreau să ignorați că părinții noștri erau toți sub nor și toți au trecut pe mare. Și toți au fost botezați în Moise, nor și în mare . Acest extras din Noul Testament își amintește episodul din Crossingul Mării Roșii, dar se aplică și la traversarea râului Iordan, subliniind că aceste evenimente au fost importante pentru identitatea și credința poporului lui Dumnezeu.
Evrei 11:29: „Prin credință, Marea Roșie a trecut, ca pe uscat; care intenționau egiptenii înecați”. Acest verset face parte din capitolul credinței în evrei, care evidențiază exemple de bărbați și femei care au trăit după credință. Referirea la trecerea prin Marea Roșie arată că credința a fost ceea ce le -a permis copiilor lui Israel să traverseze apele, nu puterea umană.
Chapters: