São João, 8

1. Dirigiu-se Jesus para o monte das Oliveiras.

1. Iar Isus s-a dus pe Muntele Măslinilor.

2. Ao romper da manhã, voltou ao templo e todo o povo veio a ele. Assentou-se e começou a ensinar.

2. Dar în zori a venit din nou la templu şi tot poporul venea la el, iar el, fiind aşezat, îi învăţa.

3. Os escribas e os fariseus trou­xeram-lhe uma mulher que fora apanhada em adultério.

3. Cărturarii şi fariseii au adus o femeie prinsă în adulter şi, punând-o la mijloc,

4. Puseram-na no meio da multidão e disseram a Jesus: “Mestre, agora mesmo esta mulher foi apanhada em adultério.

4. i-au zis: „Învăţătorule, această femeie a fost surprinsă asupra faptului de adulter.

5. Moisés mandou-nos na Lei que apedrejássemos tais mulheres. Que dizes tu sobre isso?”.

5. Moise ne-a poruncit în Lege ca pe astfel de femei să le batem cu pietre. Dar tu, ce zici?”.

6. Perguntavam-lhe isso, a fim de pô-lo à prova e poderem acusá-lo. Jesus, porém, se inclinou para a frente e escrevia com o dedo na terra.

6. Însă spuneau aceasta ispitindu-l, ca să aibă de ce să-l acuze. Dar Isus, aplecându-se, scria cu degetul pe pământ.

7. Como eles insistissem, ergueu-se e disse-lhes: “Quem de vós estiver sem pecado, seja o primeiro a lhe atirar uma pedra”.*

7. Întrucât continuau să-l întrebe, s-a ridicat şi le-a spus: „Acela dintre voi care este fără de păcat să arunce primul cu piatra în ea!”.

8. Inclinando-se novamente, escrevia na terra.

8. Şi, aplecându-se din nou, scria pe pământ.

9. A essas palavras, sentindo-se acusados pela sua própria consciência, eles se foram retirando um por um, até o último, a começar pelos mais idosos, de sorte que Jesus ficou sozinho, com a mulher diante dele.

9. Când au auzit, au plecat unul câte unul, începând de la cei mai bătrâni. El a rămas singur, iar femeia era în mijloc.

10. Então, ele se ergueu e vendo ali apenas a mulher, perguntou-lhe: “Mulher, onde estão os que te acusavam? Ninguém te condenou?”.

10. Isus s-a ridicat şi i-a spus: „Femeie, unde sunt ei? Nu te-a condamnat nimeni?”.

11. Res­pondeu ela: “Ninguém, Senhor”. Disse-lhe então Jesus: “Nem eu te condeno. Vai e não tornes a pecar”.

11. Ea i-a zis: „Nimeni, Doamne”. Isus i-a spus: „Nici eu nu te condamn; mergi, de acum să nu mai păcătuieşti!”.

12. Falou-lhes outra vez Jesus: “Eu sou a luz do mundo; aquele que me segue não andará em trevas, mas terá a luz da vida”.*

12. Isus le-a vorbit din nou: „Eu sunt lumina lumii. Cine mă urmează nu umblă în întuneric, ci va avea lumina vieţii”.

13. A isso, os fariseus lhe disseram: “Tu dás testemunho de ti mesmo; teu testemunho não é digno de fé”.

13. Dar fariseii i-au spus: „Tu dai mărturie despre tine; mărturia ta nu este adevărată”.

14. Respondeu-lhes Jesus: “Embora eu dê testemunho de mim mesmo, o meu testemunho é digno de fé, porque sei de onde vim e para onde vou; mas vós não sabeis de onde venho nem para onde vou.

14. Isus a răspuns şi le-a zis: „Chiar dacă dau mărturie despre mine însumi, mărturia mea este adevărată, pentru că ştiu de unde am venit şi unde mă duc. Dar voi nu ştiţi de unde vin sau unde mă duc.

15. Vós julgais segundo a aparência; eu não julgo ninguém.*

15. Voi judecaţi după trup, eu nu judec pe nimeni.

16. E, se julgo, o meu julgamento é conforme a verdade, porque não estou sozinho, mas comigo está o Pai que me enviou.

16. Şi chiar dacă judec, judecata mea este vrednică de crezare, pentru că nu sunt numai eu, ci eu şi Tatăl care m-a trimis.

17. Ora, na vossa Lei está escrito: O testemunho de duas pessoas é digno de fé (Dt 19,15).

17. Şi în Legea voastră este scris că mărturia a doi oameni este adevărată.

18. Eu dou testemunho de mim mesmo; e meu Pai, que me enviou, o dá também”.

18. Eu sunt cel care dau mărturie despre mine însumi şi despre mine dă mărturie Tatăl care m-a trimis”.

19. Perguntaram-lhe: “Onde está teu Pai?”. Respondeu Jesus: “Não conhe­ceis nem a mim nem a meu Pai; se me conhecêsseis, certamente conheceríeis também a meu Pai”.

19. Atunci i-au zis: „Unde este Tatăl tău?”. Isus le-a răspuns: „Nu mă cunoaşteţi nici pe mine, nici pe Tatăl meu. Dacă m‑aţi cunoaşte pe mine, l-aţi cunoaşte şi pe Tatăl meu”.

20. Essas palavras proferiu Jesus ensinando no templo, junto aos cofres de esmola. Mas ninguém o prendeu, porque ainda não era chegada a sua hora.

20. Aceste cuvinte le-a spus lângă vistierie pe când învăţa în templu; dar nimeni nu l-a prins, pentru că încă nu venise ceasul lui.

21. Jesus disse-lhes: “Eu me vou, e vós me procurareis e morrereis no vosso pecado. Para onde eu vou, vós não podeis ir”.

21. Apoi le-a zis din nou: „Eu mă duc şi mă veţi căuta, dar voi veţi muri în păcatul vostru. Unde mă duc eu, voi nu puteţi veni”.

22. Perguntavam os judeus: “Será que ele se vai matar, pois diz: Para onde eu vou, vós não podeis ir?”.

22. Deci ziceau iudeii: „Oare se va sinucide, că spune: «Unde mă duc eu, voi nu puteţi veni»?”.

23. Ele lhes disse: “Vós sois cá de baixo, eu sou lá de cima. Vós sois deste mundo, eu não sou deste mundo.

23. Dar el le-a zis: „Voi sunteţi de jos, eu sunt de sus; voi sunteţi din lumea aceasta, eu nu sunt din lumea aceasta.

24. Por isso, vos disse: morrereis no vosso pecado; porque, se não crerdes o que eu sou, morre­reis no vosso pecado”.

24. V-am spus că veţi muri în păcatele voastre pentru că dacă nu veţi crede că eu sunt, veţi muri în păcatele voastre”.

25. “Quem és tu?” – perguntaram-lhe eles então. Jesus respondeu: “Exatamente o que eu vos declaro.*

25. Atunci i-au zis: „Tu cine eşti?”. Isus le-a zis: „Ceea ce vă spun de la început.

26. Tenho muitas coisas a dizer e a julgar a vosso respeito, mas o que me enviou é verdadeiro e o que dele ouvi eu o digo ao mundo”.

26. Am multe de spus şi de judecat cu privire la voi, însă cel care m-a trimis este adevărat, iar eu spun lumii ceea ce am auzit de la el”.

27. Eles, porém, não compreenderam que ele lhes falava do Pai.

27. Ei n-au înţeles că le vorbea despre Tatăl.

28. Jesus então lhes disse: “Quando tiverdes levantado o Fi­lho do Homem, então conhecereis quem sou e que nada faço de mim mesmo, mas falo do modo como o Pai me ensinou.*

28. Aşadar, Isus le-a zis: „Când îl veţi fi înălţat pe Fiul Omului, atunci veţi cunoaşte că eu sunt şi că nu fac nimic de la mine, ci vorbesc ceea ce m-a învăţat Tatăl.

29. Aquele que me enviou está comigo; ele não me deixou sozinho, porque faço sempre o que é do seu agrado”.

29. Iar cel care m-a trimis este cu mine; nu m-a lăsat singur, pentru că eu fac întotdeauna ceea ce îi place”.

30. Tendo proferido essas palavras, muitos creram nele.

30. Spunând acestea, mulţi au crezut în el.

31. E Jesus dizia aos judeus que nele creram: “Se permanecerdes na minha palavra, sereis meus verdadeiros discípulos;

31. Deci le-a spus Isus iudeilor care crezuseră în el: „Dacă rămâneţi în cuvântul meu, sunteţi cu adevărat discipolii mei

32. conhecereis a verdade e a verdade vos livrará”.*

32. şi veţi cunoaşte adevărul, iar adevărul vă va elibera”.

33. Replicaram-lhe: “Somos descendentes de Abraão e jamais fomos escravos de alguém. Como dizes tu: Sereis livres?”.*

33. Ei i-au răspuns: „Noi suntem descendenţă a lui Abrahám şi n-am fost niciodată sclavii nimănui. Cum poţi să spui: «Veţi deveni liberi»?”.

34. Respondeu Jesus: “Em verdade, em verdade vos digo: todo homem que se entrega ao pecado é seu escravo.

34. Isus le-a răspuns: „Adevăr, adevăr vă spun că oricine săvârşeşte păcatul este sclavul păcatului.

35. Ora, o escravo não fica na casa para sempre, mas o filho sim, fica para sempre.

35. Însă sclavul nu rămâne în casă pentru totdeauna; fiul rămâne pentru totdeauna.

36. Se, portanto, o Filho vos libertar, sereis verdadeiramente livres.

36. Aşadar, dacă Fiul vă va elibera, veţi fi într-adevăr liberi.

37. Bem sei que sois a raça de Abraão; mas quereis matar-me, porque a minha palavra não penetra em vós.

37. Ştiu că sunteţi descendenţii lui Abrahám, dar căutaţi să mă ucideţi, deoarece cuvântul meu nu găseşte loc în voi.

38. Eu falo o que vi junto de meu Pai; e vós fazeis o que aprendestes de vosso pai”.*

38. Eu vorbesc despre cele ce am văzut la Tatăl meu, iar voi faceţi cele ce aţi auzit de la tatăl vostru”.

39. “Nosso pai” – replicaram eles – “é Abraão.” Disse-lhes Jesus: “Se fôsseis filhos de Abraão, faríeis as obras de Abraão.

39. Ei au răspuns şi i-au zis: „Tatăl nostru este Abrahám”. Isus le‑a zis: „Dacă sunteţi fiii lui Abrahám, faceţi faptele lui Abrahám!

40. Mas, agora, procurais tirar-me a vida, a mim que vos falei a verdade que ouvi de Deus! Isso Abraão não o fez.

40. Acum, însă, voi căutaţi să mă ucideţi pe mine, om care v-am spus adevărul pe care l-am auzit de la Dumnezeu; Abrahám n-a făcut aceasta.

41. Vós fazeis as obras de vosso pai”. Retrucaram-lhe eles: “Nós não somos filhos da fornicação; temos um só pai: Deus”.

41. Voi faceţi faptele tatălui vostru”. Ei i-au zis: „Noi nu suntem născuţi din desfrânare; avem un singur tată: pe Dumnezeu”.

42. Jesus replicou: “Se Deus fosse vosso pai, vós me amaríeis, porque eu saí de Deus. É dele que eu provenho, porque não vim de mim mesmo, mas foi ele quem me enviou.

42. Isus le-a zis: „Dacă Dumnezeu ar fi tatăl vostru, m-aţi iubi, pentru că eu am ieşit şi vin de la Dumnezeu. Eu nu am venit de la mine însumi, ci el m-a trimis.

43. Por que não compreendeis a minha linguagem? É porque não podeis ouvir a minha palavra.

43. De ce nu înţelegeţi vorbirea mea? De fapt, voi nu puteţi asculta cuvântul meu.

44. Vós tendes como pai o demônio e quereis fazer os desejos de vosso pai. Ele era homicida desde o princípio e não permaneceu na verdade, porque a verdade não está nele. Quando diz a mentira, fala do que lhe é próprio, porque é mentiroso e pai da mentira.

44. Voi sunteţi de la diavol, tatăl vostru, şi vreţi să îndepliniţi dorinţele tatălui vostru. El era un ucigaş de la început şi nu s-a menţinut în adevăr, pentru că în el nu este adevăr. Cine spune minciuna vorbeşte după [firea] lui, căci [diavolul] este mincinos şi tatăl [minciunii].

45. Mas eu, porque vos digo a verdade, não me credes.

45. Dar pentru că spun adevărul, voi nu mă credeţi.

46. Quem de vós me acusará de pecado? Se vos falo a verdade, por que me não credes?

46. Cine dintre voi mă poate acuza de păcat? Dacă spun adevărul, de ce nu mă credeţi?

47. Quem é de Deus ouve as palavras de Deus, e se vós não as ouvis é porque não sois de Deus”.

47. Cine este de la Dumnezeu ascultă cuvintele lui Dumnezeu; pentru aceasta voi nu ascultaţi, pentru că nu sunteţi de la Dumnezeu”.

48. Responderam então os judeus: “Não dizemos com razão que és samaritano, e que estás possesso de um demônio?”.*

48. Iudeii au răspuns şi i-au zis: „Nu spunem noi bine că eşti samaritean şi că ai diavol?”.

49. Respondeu-lhes Jesus: “Eu não estou possesso de demônio, mas honro a meu Pai. Vós, porém, me ultrajais!

49. Isus a răspuns: „Eu nu am diavol, dar îl cinstesc pe Tatăl meu, iar voi nu mă cinstiţi pe mine.

50. Não busco a minha glória. Há quem a busque e ele fará justiça”.

50. Totuşi, eu nu caut gloria mea; este cineva care o caută şi care judecă.

51. “Em verdade, em verdade vos digo: se alguém guardar a minha palavra, não verá jamais a morte.”

51. Adevăr, adevăr vă spun: dacă cineva va păzi cuvântul meu, nu va vedea moartea în veci”.

52. Disseram-lhe os judeus: “Agora vemos que és possuído de um demônio. Abraão morreu, e também os profetas. E tu dizes que, se alguém guardar a tua palavra, jamais provará a morte...

52. Iudeii i-au spus: „Acum ştim că ai diavol! Abrahám a murit; profeţii de asemenea, iar tu spui: «Dacă cineva va păzi cuvântul meu, nu va vedea moartea în veci».

53. És acaso maior do que nosso pai Abraão? E, entretanto, ele morreu... e os profetas também. Quem pretendes ser?”.

53. Oare eşti tu mai mare decât părintele nostru Abrahám, care a murit? Şi profeţii au murit. Cine te crezi?”.

54. Respondeu Jesus: “Se me glorifico a mim mesmo, a minha glória não é nada; meu Pai é quem me glorifica, aquele que vós dizeis ser o vosso Deus

54. Isus a răspuns: „Dacă eu mă glorific pe mine, gloria mea nu este nimic. Tatăl meu este cel care mă glorifică, el, despre care voi spuneţi: «Este Dumnezeul nostru».

55. e, contudo, não o conheceis. Eu, porém, o conheço e, se dissesse que não o conheço, seria mentiroso como vós. Mas conheço-o e guardo a sua palavra.

55. Dar voi nu l-aţi cunoscut; însă eu îl cunosc şi, dacă aş spune că nu-l cunosc, aş fi asemenea vouă, un mincinos. Însă îl cunosc şi păstrez cuvântul lui.

56. Abraão, vosso pai, exultou com o pensamento de ver o meu dia. Viu-o e ficou cheio de alegria”.*

56. Abrahám, părintele vostru, s-a bucurat că va vedea ziua mea. A văzut-o şi s-a bucurat”.

57. Os judeus lhe disseram: “Não tens ainda cinquenta anos e viste Abraão!...”

57. Atunci iudeii i-au spus: „Încă nu ai cincizeci de ani şi l-ai văzut pe Abrahám?”.

58. Respondeu-lhes Jesus: “Em verdade, em verdade vos digo: antes que Abraão fosse, eu sou.”

58. Isus le-a zis: „Adevăr, adevăr vă spun: mai înainte de a fi fost Abrahám, eu sunt”.

59. A essas palavras, pegaram então em pedras para lhas atirar. Jesus, porém, se ocultou e saiu do templo.

59. Atunci ei au luat pietre ca să arunce în el. Dar el s-a ascuns şi a plecat din templu.