I Reis, 20

1. Ben-Adad, rei da Síria, mobilizou todo o seu exército. Tinha com ele trinta e dois reis, cavalos e carros. Subiu, pôs o cerco diante de Samaria e atacou-a.*

1. Ben-Hadád, regele Síriei, şi-a adunat toţi vitejii. Cu el erau treizeci şi doi de regi, cai şi care. A urcat împotriva Samaríei şi a făcut război împotriva ei.

2. Mandou mensageiros a Acab, rei de Israel, na cidade, com esta mensagem:

2. A trimis mesageri la Aháb, regele lui Israél, în cetate.

3. “Eis o que diz Ben-Adad: A tua prata e teu ouro são meus. São minhas as tuas mulheres e os mais belos de teus filhos”.

3. Şi i-a zis: „Aşa vorbeşte Ben-Hadád: «Argintul tău şi aurul tău sunt ale mele. Soţiile tale şi fiii tăi buni sunt şi ei ai mei»”.

4. “Como tu dizes, meu senhor e rei –, respondeu Acab – eu sou teu com tudo o que me pertence.”

4. Regele lui Israél i-a răspuns: „După cuvântul tău, stăpâne al meu, rege: şi eu sunt al tău şi tot ce am!”.

5. Mas os mensageiros voltaram e disseram: “Isto diz Ben-Adad: Mandou-te dizer: Dá-me tua prata e teu ouro, tuas mulheres e teus filhos.

5. Mesagerii s-au întors şi au zis: „Aşa vorbeşte Ben-Hadád: «Am trimis la tine să-ţi spună să-mi dai argintul tău, aurul tău, soţiile şi fiii tăi!

6. Amanhã, pois, a esta mesma hora, mandarei os meus servos à tua casa. Eles a revistarão, assim como as casas de teus servos; tomarão com as suas mãos tudo o que lhes aprou­ver”.

6. De aceea, mâine pe vremea aceasta, îi voi trimite la tine pe slujitorii mei ca să scotocească prin casa ta şi prin casele slujitorilor tăi: tot ceea ce va fi plăcut în ochii tăi, vor lua»”.

7. Então, o rei de Israel convocou todos os anciãos da terra e disse-lhes: “Con­siderai e vede que esse homem quer a nossa perda. Quando me mandou pedir minhas mulheres, meus filhos, minha prata e meu ouro, nada lhe recusei”.

7. Regele lui Israél i-a chemat pe toţi bătrânii ţării şi a zis: „Recunoaşteţi şi vedeţi că acesta caută răul, pentru că a trimis la mine pentru soţiile şi copiii mei, pentru argintul şi aurul meu şi nu i-am refuzat!”.

8. Os anciãos e todo o povo disseram-lhe: “Não lhe dês ouvidos, nem o atendas em nada”.

8. Toţi bătrânii şi tot poporul i-au zis lui Aháb: „Nu-l asculta şi nu fi de acord!”.

9. Acab respondeu aos mensageiros de Ben-Adad: “Dizei ao rei, meu senhor: Estou pronto a fazer o que pediste ao teu servo da primeira vez; mas o que agora exiges, não o posso consentir”. Os mensageiros foram-se e deram tal resposta ao rei.

9. [Aháb] le-a zis mesagerilor lui Ben-Hadád: „Spuneţi-i domnului meu, regele: «Tot ceea ce ai trimis prima dată [să i se spună] slujitorului tău voi face. Dar lucrul acesta nu pot să-l fac»”. Mesagerii au plecat şi i-au transmis cuvântul.

10. Ben-Adad mandou dizer a Acab: “Que os deuses me tratem com o mais extremo rigor, se o pó de Samaria bastar para encher as mãos dos guerreiros que me seguem!”.

10. Ben-Hadád a trimis [să i se spună] lui Aháb: „Aşa să-mi facă zeii – ba mai rău – dacă va fi de ajuns praful din Samaría să umple mâinile întregului popor care este la picioarele mele!”.

11. O rei de Israel, respondendo, disse: “Dizei-lhe que aquele que põe o seu cinturão não deve gloriar-se como aquele que o tira”.

11. Regele lui Israél a răspuns: „Să nu se laude cel care se încinge precum cel care se descinge!”.

12. Recebendo essa resposta, Ben-Adad, que estava bebendo nas suas tendas com os reis, disse à sua gente: “Aos vossos postos!”. E eles ordenaram as tropas para o ataque à cidade.

12. Când [Hadád] a auzit cuvântul acesta – el stătea la băut cu mesagerii în corturi – le-a zis slujitorilor săi: „Dispuneţi-vă!”. Şi ei s-au dispus împotriva cetăţii.

13. Nesse momento, um profeta aproximou-se de Acab, rei de Israel, e disse-lhe: “Eis o que diz o Senhor: Vês esta imensa multidão? Pois declaro-te que hoje te entrego nas mãos, para que saibas que eu sou o Senhor.”

13. Dar, iată, un profet s-a apropiat de Aháb, regele lui Israél, şi a zis: „Aşa vorbeşte Domnul: «Ai văzut această mulţime mare? Iată, astăzi o dau în mâna ta, ca să ştii că eu sunt Domnul!»”.

14. Acab perguntou: “Por quem será ela entregue?”. O profeta respondeu: “Assim fala o Senhor: Por meio dos servos dos chefes de províncias”. “Quem começará o combate?” “Tu mesmo.”

14. Aháb a zis: „Prin cine?”. Iar [profetul] a răspuns: „Aşa vorbeşte Domnul: «Prin slujitorii căpeteniilor de provincie»”. [Aháb] a zis: „Cine va începe lupta?”. [Profetul] a răspuns: „Tu”.

15. Acab passou em revista os servos dos chefes de províncias e encontrou duzentos e trinta e dois. Depois contou todo o povo dos israelitas e viu que eram sete mil.

15. I-a numărat pe slujitorii căpeteniilor de provincie: erau două sute treizeci şi doi; după ei a numărat tot poporul; toţi fiii lui Israél erau şapte mii.

16. Saíram ao meio-dia, quando Ben-Adad bebia e se embriagava nas tendas com os trinta e dois reis, seus auxiliares.

16. Au ieşit la amiază. Ben-Hadád bea şi se îmbăta în corturi, el şi cei treizeci şi doi de regi care îl ajutau.

17. Os servos dos chefes de províncias saíram na frente. Ben-Adad mandou ver o que se passava. Disseram-lhe: “São alguns homens que saem de Samaria”.

17. Slujitorii căpeteniilor de provincie au ieşit mai întâi. S-a trimis la Ben-Hadád să-i facă cunoscut: „Au ieşit oameni din Samaría”.

18. O rei disse: “Venham eles para tratar de paz ou venham para combater, capturai-os vivos”.

18. El le-a zis: „Dacă au ieşit cu gând de pace, prindeţi-i vii; dacă au ieşit pentru luptă, prindeţi-i [tot] vii!”.

19. Os servos dos chefes de províncias saíram, pois, da cidade, seguidos do exército.

19. Ei, slujitorii căpeteniilor de provincie, au ieşit din cetate, iar armata îi urma.

20. Cada um deles feriu o seu homem. Os sírios fugiram, perseguidos por Israel; Ben-Adad, rei da Síria, fugiu a cavalo com alguns cavaleiros.

20. Fiecare şi-a lovit vecinul. Arám a fugit, iar Israél l-a urmărit. Ben-Hadád a scăpat [fugind] pe un cal; şi nişte călăreţi [au scăpat].

21. Então, o rei de Israel saiu e feriu cavalos e carros, causando uma grande ruína aos sírios.

21. Regele lui Israél a ieşit, a lovit caii şi carele şi a făcut în Arám un mare măcel.

22. O profeta foi ter com o rei de Israel e disse-lhe: “Vai, cobra ânimo e examina o que te é preciso fazer, porque no próximo ano voltará o rei da Síria para atacar-te”.

22. Atunci profetul s-a apropiat de regele lui Israél şi i-a zis: „Mergi, întăreşte-te, caută şi vezi ce ai de făcut, căci anul viitor regele lui Arám va veni împotriva ta!”.

23. Os servos do rei da Síria disseram ao seu soberano: “O seu deus é um deus dos montes; por isso, foram mais fortes do que nós. Se os atacarmos na planície, veremos se não somos os mais fortes.

23. Slujitorii regelui din Arám i-au zis: „Dumnezeul lor este un dumnezeu al munţilor, de aceea au fost mai puternici decât noi. Dar dacă vom lupta cu ei în câmpie, vom fi mai puternici decât ei.

24. Eis o que tens de fazer: Destitui todos os reis e substitui-os por governadores.

24. Fă şi lucrul acesta: fă să se întoarcă regii fiecare la casa lui şi pune guvernatori în locul lor!

25. Levanta um exército semelhante ao que perdeste, uma cavalaria equivalente e outro tanto de carros. Combateremos na planície e com toda a certeza seremos mais fortes do que eles”. O rei ouviu e seguiu o seu conselho.

25. Fă-ţi o armată ca armata pe care ai pierdut-o, cai şi care, ca să luptăm cu ei în câmpie şi vom fi mai puternici decât ei”. El a ascultat de sfatul lor şi a făcut aşa.

26. No ano seguinte, Ben-Adad, depois de ter passado em revista os sírios, avançou até Afec para combater Israel.

26. Anul următor, Ben-Hadád l-a adunat pe Arám şi a urcat la Aféc ca să lupte împotriva lui Israél.

27. Os israelitas recenseados e providos de víveres foram contra os sírios e acamparam diante deles. Eram como dois pequenos rebanhos de cabras, enquanto os sírios cobriam toda a terra.

27. Fiii lui Israél s-au adunat, şi-au făcut provizii şi au ieşit înaintea lor. Fiii lui Israél şi-au fixat tabăra în faţa lor ca două turme mici de capre. Arám umplea ţara.

28. Então, o homem de Deus aproximou-se do rei de Israel e disse-lhe: “Isto diz o Senhor: Porque os sírios disseram: O Senhor é um deus dos montes e não das planícies – vou entregar-te nas mãos essa imensa multidão, a fim de que saibas que eu sou o Senhor”.

28. Un om al lui Dumnezeu s-a apropiat şi i-a zis regelui lui Israél: „Aşa vorbeşte Domnul: «Pentru că Arám a zis: ‹Domnul este un dumnezeu al munţilor, şi nu un dumnezeu al văilor›, voi da toată această mulţime mare în mâinile tale şi veţi şti că eu sunt Domnul»”.

29. Durante sete dias, ficaram acampados um em face do outro. No sétimo dia, deu-se a batalha; os israelitas mataram num só dia cem mil sírios.

29. Au stat în tabără unii în faţa celorlalţi [timp de] şapte zile. În ziua a şaptea s-au apropiat în luptă şi fiii lui Israél l-au lovit pe Arám – o sută de mii de pedestraşi – într-o singură zi.

30. O resto fugiu para a cidade de Afec, mas as muralhas caíram sobre os vinte e sete mil sobreviventes. Ben-Adad, que se refugiara na cidade, escondia-se de quarto em quarto.

30. Supravieţuitorii au fugit la Aféc, în cetate. Dar a căzut zidul peste douăzeci şi şapte de mii de supravieţuitori. Iar Ben-Hadád a fugit în cetate, în camera dinăuntru.

31. Seus servos disseram-lhe: “Nós ouvimos dizer que os reis de Israel são clementes. Ponhamos sacos sobre nossos rins e cordas ao nosso pescoço e vamos ter com o rei de Israel. Talvez ele te poupe a vida”.

31. Slujitorii lui [Ben-Hadád] i-au zis: „Iată, am auzit că regii casei lui Israél sunt regi îndurători; să ne punem saci în jurul coapselor noastre, funii pe capetele noastre şi să ieşim la regele lui Israél: poate va lăsa sufletul tău să trăiască!”.

32. Cingiram-se, pois, com sacos pelos rins, puseram cordas em volta do pescoço e apresentaram-se ao rei de Israel, dizendo: “Teu servo Ben-Adad roga-te: Concede-me a vida!”. “Ele ainda está vivo?. – perguntou Acab –; mas ele é meu irmão!”.

32. Şi-au încins coapsele cu saci şi capetele cu funii, au venit la regele lui Israél şi i-au zis: „Slujitorul tău Ben-Hadád a zis: «Lasă-mi, te rog, sufletul să trăiască!»”. [Aháb] a răspuns: „Este încă în viaţă? Este fratele meu”.

33. Tomando bom augúrio dessas palavras, os sírios tomaram logo a palavra de sua boca e disseram-lhe: “Ben-Adad é teu irmão!”. “traga-o a mim” – disse o rei. Veio Ben-Adad à presença de Acab e este mandou-o subir ao seu carro.

33. Oamenii aceştia au luat lucrul acesta ca semn bun, s-au grăbit să îl creadă şi au zis: „Ben-Hadád este fratele tău?”. El a zis: „Mergeţi şi aduceţi-l!”. Ben-Hadád a ieşit la el şi l-a urcat pe car.

34. “Vou restituir-te – disse Ben-Adad – as cidades que meu pai tomou do teu. Terás um quarteirão em Damasco, como meu pai o tinha em Samaria.” “Eu –, disse Acab –, feita essa aliança, te deixarei partir.” Acab fez um tratado com Ben-Adad e deixou-o ir livre.*

34. [Ben-Hadád] i-a zis: ,,Îţi voi da înapoi cetăţile pe care le-a luat tatăl meu de la tatăl tău; poţi să-ţi faci străzi în Damásc aşa cum a făcut tatăl meu în Samaría”. [Aháb] a zis: „Prin alianţa [aceasta] te voi lăsa să pleci”. Au încheiat alianţa şi i-a dat drumul.

35. Então, um dos filhos dos profetas disse ao seu companheiro, por ordem do Senhor: “Fere-me”. Mas o outro recusou.*

35. Unul dintre fiii profeţilor i-a zis aproapelui său, la cuvântul Domnului: „Loveşte-mă!”. Dar omul a refuzat să-l lovească.

36. “Porque não ouviste a voz do Senhor – disse-lhe o primeiro –, logo que me tiveres deixado, serás morto por um leão.” Mal se havia afastado, um leão o encontrou e o matou.

36. Atunci el i-a zis: „Pentru că n-ai ascultat de glasul Domnului, iată, când vei pleca de la mine, un leu te va ucide!”. Şi, când a plecat de la el, l-a întâlnit un leu şi l-a ucis.

37. O profeta, encontrando depois outro homem, disse-lhe: “Fere-me”. Este homem lançou-se contra ele e o feriu.

37. A găsit un alt om şi i-a zis: „Loveşte-mă!”. Omul l-a lovit şi l-a rănit.

38. Então, postou-se o profeta no caminho por onde devia passar o rei, pondo nos olhos uma faixa que o tornava irreconhecível.

38. Profetul a mers şi a stat înaintea regelui pe drum. S-a prefăcut că este altcineva cu un văl [pe care l-a pus] pe ochii săi.

39. Ao passar o rei, gritou-lhe: “Teu servo estava em pleno combate, quando alguém lhe trouxe um homem, dizendo: ‘Guarda este homem! Se ele escapar, a tua vida responderá pela sua ou então pagarás um talento de prata’.

39. Când a trecut regele, [profetul] a strigat către rege, zicând: „Slujitorul tău era în mijlocul luptei şi, iată, un om s-a îndepărtat, a venit la mine şi mi-a zis: «Ai grijă de omul acesta! Dacă va lipsi, atunci viaţa ta va fi pentru viaţa lui sau îmi vei cântări un talánt de argint».

40. Mas andando o teu servo ocupado daqui e dali, o prisioneiro desapareceu”. O rei de Israel disse-lhe: “Esta é a tua sentença; tu mesmo a pronunciaste”.

40. Dar în timp ce slujitorul tău trebăluia pe ici şi pe colo, iată, [omul acela] a dispărut”. Atunci regele lui Israél i-a zis: „Aşa este judecata ta. Tu [însuţi] ai decis-o”.

41. Então, o outro tirou subitamente a faixa que lhe cobria os olhos e o rei viu que ele era um dos profetas.

41. [El] s-a grăbit să-şi îndepărteze vălul de pe ochi, iar regele lui Israél l-a recunoscut că era unul dintre profeţi.

42. Ele disse ao rei: “Eis o que diz o Senhor: ‘Pois que deixaste escapar de tuas mãos o homem que eu tinha votado ao interdito, tua vida responderá pela sua e teu povo pelo seu povo’.”

42. [Profetul] i-a zis regelui: „Aşa vorbeşte Domnul: «Pentru că l-ai lăsat să-ţi scape din mână pe omul [sortit] nimicirii, viaţa ta va fi în locul vieţii lui şi poporul tău, în locul poporului său»”.

43. O rei de Israel voltou para a sua casa, sombrio e irritado, e chegou a Samaria.

43. Regele lui Israél a mers acasă trist şi mâniat şi a ajuns în Samaría.