I Reis, 17

1. Elias, o tesbita, um habitante de Galaad, veio dizer a Acab: “Pela vida do Senhor, Deus de Israel, a quem sirvo, não haverá nestes anos orvalho nem chuva, senão quando eu o disser”.

1. Ilíe din Tíşbe, unul dintre locuitorii din Galaád, i-a zis lui Aháb: „Viu este Domnul Dumnezeul lui Israél, în faţa căruia stau, că în anii aceştia nu va fi nici rouă, nici ploaie decât la cuvântul meu”.

2. Em seguida, a palavra do Senhor foi-lhe diri­gida nestes termos:

2. Cuvântul Domnului a fost [adresat] către [Ilíe]:

3. “Vai-te daqui; retira-te para as bandas do oriente e vai esconder-te na torrente de Carit, que está defronte do Jordão.

3. ,,Pleacă de aici, întoarce-te spre răsărit şi ascunde-te lângă pârâul Cherít, care este în faţa Iordánului!

4. Beberás da torrente; dei ordens aos corvos que te alimentem”.

4. Vei bea apă din pârâu şi am poruncit corbilor să se îngrijească de tine acolo”.

5. Elias partiu, pois, segundo a palavra do Senhor e estabeleceu-se junto à torrente de Carit, defronte do Jordão.

5. El a plecat şi a făcut după cuvântul Domnului. A mers şi a locuit lângă pârâul Cherít, care este în faţa Iordánului.

6. Os corvos traziam-lhe pão e carne, pela manhã e pela tarde e ele bebia a água da torrente.

6. Corbii îi aduceau pâine şi carne dimineaţa şi pâine şi carne seara, iar el bea apă din pârâu.

7. Passado algum tempo, secou-se a torrente, porque não chovia mais na terra.

7. Dar după ceva timp, pârâul a secat, căci nu mai fusese ploaie în ţară.

8. Então o Senhor disse-lhe:

8. Atunci, cuvântul Domnului i-a fost către [Ilíe]:

9. “Vai para Sarepta de Sidon e fixa-te ali. Eu ordenei a uma viúva desse lugar que te sustente”.

9. „Ridică-te, mergi la Sarépta din Sidón şi rămâi acolo! Iată, am poruncit acolo unei femei văduve să se îngrijească de tine!”.

10. Elias pôs-se a caminho para Sarepta. Chegando à porta da cidade, viu uma viúva que ajuntava lenha. Chamou-a e disse-lhe: “Por favor, vai buscar-me um pouco de água numa vasilha para que eu beba”.

10. [Ilíe] s-a ridicat şi a mers la Sarépta. Când a ajuns la poarta cetăţii, iată, acolo era o femeie văduvă care strângea lemne! El a strigat către ea şi i-a zis: „Adu-mi, te rog, puţină apă într-un vas ca să beau!”.

11. E indo ela buscar-lhe a água, gritou-lhe Elias: “Traze-me também um pedaço de pão”.

11. Ea a plecat ca să-i aducă, iar el a strigat către ea: „Adu-mi, te rog, şi o bucată de pâine!”.

12. “Pela vida de Deus – respondeu a mulher –, não tenho pão cozido: só tenho um punhado de farinha na panela e um pouco de óleo na ânfora; estava justamente apanhando dois pedaços de lenha para preparar esse resto para mim e meu filho, a fim de o comermos e depois morrermos.”

12. Ea a răspuns: „Viu este Domnul Dumnezeul tău că nu am nimic copt, ci doar un pumn de făină într-un vas şi puţin ulei într-un urcior. Iată, strâng două vreascuri ca să merg să pregătesc pentru mine şi pentru fiul meu: vom mânca şi apoi vom muri”.

13. Elias replicou: “Não temas! Volta e faze como disseste. Mas prepara-me antes com isso um pãozinho e traze-o para mim; depois prepararás o resto para ti e teu filho.

13. Ilíe i-a zis: „Nu te teme, mergi şi fă după cuvântul tău! Dar fă pentru mine o turtă mică mai întâi şi adu-mi-o; apoi vei face pentru tine şi pentru fiul tău!

14. Porque eis o que diz o Senhor, Deus de Israel: a farinha que está na panela não se acabará e a ânfora de azeite não se esvaziará, até o dia em que o Senhor fizer chover sobre a face da terra”.

14. Căci aşa vorbeşte Domnul Dumnezeul lui Israél: «Vasul cu făină nu se va termina şi untdelemnul din urcior nu se va împuţina până în ziua când Domnul va da ploaie peste faţa pământului»”.

15. A mulher foi e fez o que disse Elias. Durante muito tempo, ela e seu filho, além de Elias, tiveram o que comer.

15. Ea a mers şi a făcut după cuvântul lui Ilíe. Şi au mâncat el, ea şi casa ei mult timp.

16. A farinha não se acabou na panela nem se esgotou o óleo da ânfora, como o Senhor o tinha dito pela boca de Elias.

16. Vasul cu făină nu s-a terminat şi untdelemnul din urcior nu s-a împuţinat, după cuvântul Domnului pe care l-a spus prin Ilíe.

17. Algum tempo depois, o filho desta mulher, dona da casa, adoeceu e seu mal foi tão grave que morreu.

17. După aceea, s-a îmbolnăvit fiul femeii, stăpâna casei. Boala lui a fost foarte grea până când nu a mai rămas în el suflare.

18. A mulher disse a Elias: “Que há entre nós dois, homem de Deus? Vieste, pois, à minha casa para lembrar-me os meus pecados e matar o meu filho?”.

18. [Femeia] i-a zis lui Ilíe: „Ce este între mine şi tine, om al lui Dumnezeu? Ai venit la mine să-mi aminteşti nelegiuirea şi să faci să-mi moară fiul?”.

19. “Dá-me o teu filho”. – respondeu-lhe Elias. Ele tomou-o dos braços de sua mãe e levou-o ao quarto de cima onde dormia e deitou-o em seu leito.

19. El i-a zis: „Dă-mi-l pe fiul tău!”. El l-a luat de la sânul ei, l-a urcat în camera de sus unde locuia el şi l-a culcat pe patul lui.

20. Em seguida, orou ao Senhor, dizendo: “Senhor, meu Deus, até a uma viúva, que me hospeda, quereis afligir, matando-lhe o filho?”.

20. Apoi l-a chemat pe Domnul şi a zis: „Doamne Dumnezeul meu, oare chiar vrei să-i faci rău văduvei care mă găzduieşte la ea şi să faci să-i moară fiul?”.

21. Estendeu-se em seguida sobre o menino por três vezes, invocando de novo o Senhor: “Senhor, meu Deus, rogo-vos que a alma deste menino volte a ele”.

21. S-a întins de trei ori peste copil, l-a chemat pe Domnul şi a zis: „Doamne Dumnezeul meu, fă, te rog, să se întoarcă sufletul acestui copil în el!”.

22. O Senhor ouviu a oração de Elias: a alma do menino voltou e ele reviveu.

22. Domnul a ascultat glasul lui Ilíe şi s-a întors sufletul copilului în el şi a fost viu.

23. Elias tomou o menino, desceu do quarto superior ao interior da casa e entregou-o à mãe, dizendo: “Vê: teu filho vive”.

23. Ilíe a luat copilul, l-a coborât din camera de sus în casă şi l-a dat mamei lui. Şi a zis Ilíe: „Iată, fiul tău este viu!”.

24. A mulher exclamou: “Agora vejo que és um homem de Deus e que a palavra de Deus está verdadeiramente em teus lábios”.

24. Femeia i-a zis lui Ilíe: „Acum ştiu că eşti un om al lui Dumnezeu şi cuvântul Domnului în gura ta este adevăr!”.