São Lucas, 20
1. Um dia, Jesus ensinava no templo e anunciava ao povo a Boa-Nova. Chegaram os príncipes dos sacerdotes e os escribas com os anciãos,
1. (Mt 21,23-27; Mc 11,27-33) Într-una din zile, pe când învăţa poporul în templu [şi predica] vestea cea bună au venit arhiereii şi cărturarii, împreună cu bătrânii,
2. e falaram-lhe: “Dize-nos: com que direito fazes essas coisas, ou quem é que te deu essa autoridade?”.
2. şi i-au spus: „Spune-ne cu ce putere faci acestea sau cine este acela care ţi-a dat această putere!”.
3. Jesus respondeu: “Também eu vos farei uma pergunta.
3. Atunci el, răspunzând, le-a zis: „Vă voi pune şi eu o întrebare. Spuneţi-mi:
4. Respondei-me: o batismo de João era do céu ou dos homens?”.
4. botezul lui Ioan era din ceruri sau de la oameni?”!
5. Eles começaram a raciocinar entre si, dizendo: “Se dissermos: Do céu, ele dirá: Por que razão, pois, não crestes nele?
5. Ei însă discutau între ei, spunând: „Dacă spunem: «Din ceruri», el va spune: «De ce nu aţi crezut în el?».
6. Se, porém, dissermos: Dos homens, todo o povo nos apedrejará, porque está convencido de que João era profeta”.
6. Iar dacă spunem: «De la oameni», tot poporul ne va ucide cu pietre, pentru că ei sunt convinşi că Ioan este un profet”.
7. Responderam por fim que não sabiam de onde era.
7. Şi au răspuns că nu ştiau de unde era.
8. Replicou-lhes também Jesus: “Nem eu vos direi com que direito faço estas coisas”. (= Mt 21,33-46 = Mc 12,1-12)
8. Iar Isus le-a spus: „Nici eu nu vă spun cu ce putere fac acestea”.
9. Então, Jesus propôs-lhes esta parábola: “Um homem plantou uma vinha, arrendou-a a vinhateiros e ausentou-se por muito tempo para uma terra estranha.
9. (Mt 21,33-46; Mc 12,1-12) Atunci a început să spună mulţimii această parabolă: „Un om a plantat o vie, a dat-o în arendă unor viticultori şi a plecat într-o călătorie pe un timp îndelungat.
10. No tempo da colheita, enviou um servo aos vinhateiros para que lhe dessem do produto da vinha. Estes o feriram e o reenviaram de mãos vazias.
10. La timpul cuvenit, a trimis un servitor la viticultori ca să-i dea din rodul viei; dar viticultorii, după ce l-au bătut, l-au trimis cu [mâinile] goale.
11. Tornou a enviar outro servo; eles feriram também a este, ultrajaram-no e despediram-no sem coisa alguma.
11. A mai trimis şi un alt servitor, dar ei l-au bătut şi pe acesta, l-au necinstit şi l-au trimis cu [mâinile] goale.
12. Tornou a enviar um terceiro; feriram também este e expulsaram-no.
12. A trimis un al treilea, dar ei l-au bătut până la sânge şi l-au alungat.
13. Disse então o senhor da vinha: Que farei? Mandarei meu filho amado; talvez o respeitem.
13. Atunci stăpânul viei a spus: «Ce voi face? Îl voi trimite pe fiul meu cel iubit, poate de el le va fi ruşine».
14. Vendo-o, porém, os vinhateiros discorriam entre si e diziam: Este é o herdeiro; matemo-lo, para que se torne nossa a herança.
14. Însă viticultorii, văzându-l, discutau unii cu alţii, zicând: «Acesta este moştenitorul; să-l ucidem pentru ca moştenirea lui să fie a noastră!».
15. E lançaram-no fora da vinha e mataram-no. Que lhes fará, pois, o dono da vinha?
15. Şi aruncându-l afară din vie, l-au ucis. Ce le va face oare stăpânul viei?
16. Virá e exterminará esses vinhateiros e dará a vinha a outros”. A essas palavras, disseram: “Que Deus não o permita!”.
16. Va veni şi-i va ucide pe viticultorii aceia, iar via o va da altora”. Auzind ei acestea, au zis: „Să nu se întâmple!”.
17. Mas Jesus, fixando o olhar neles, disse-lhes: “Que quer dizer então o que está escrito: A pedra que os edificadores rejeitaram tornou-se a pedra angular (Sl 117,22)?
17. Iar el, privindu-i, le-a spus: „Atunci ce înseamnă ceea ce s-a scris: «Piatra pe care au dispreţuit-o constructorii, aceasta a devenit piatră unghiulară?».
18. Todo o que cair sobre esta pedra ficará despedaçado; e sobre quem ela cair, este será esmagado!”.
18. Oricine cade pe piatra aceea se va zdrobi, iar peste oricine cade ea, va fi zdrobit”.
19. Naquela mesma hora, os príncipes dos sacerdotes e os escribas procuraram prendê-lo, mas temeram o povo. Tinham compreendido que se referia a eles ao propor essa parábola. (= Mt 22,15-22 = Mc 12,13-17)
19. Cărturarii şi arhiereii căutau să pună mâna pe el chiar în ceasul acela, căci înţeleseseră că pentru ei spusese parabola aceasta, dar se temeau de popor.
20. Puseram-se então a observá-lo e mandaram espiões que se disfarçassem em homens de bem, para armar-lhe ciladas e surpreendê-lo no que dizia, a fim de o entregarem à autoridade e ao poder do governador.
20. (Mt 22,15-22; Mc 12,13-17) Şi urmărindu-l cu atenţie, au trimis spioni care se prezentau ca fiind drepţi, ca să-l prindă cu vreun cuvânt şi să-l dea pe mâna autorităţii şi a puterii guvernatorului.
21. Perguntaram-lhe eles: “Mestre, sabemos que falas e ensinas com retidão e que, sem fazer acepção de pessoa alguma, ensinas o caminho de Deus segundo a verdade.
21. Ei l-au întrebat: „Învăţătorule, ştim că vorbeşti şi înveţi cu dreptate şi nu ţii cont de înfăţişare, ci înveţi calea lui Dumnezeu după adevăr.
22. É-nos permitido pagar o imposto ao imperador ou não?”.
22. Ne este permis sau nu să dăm tribut Cezárului?”.
23. Jesus percebeu a astúcia e respondeu-lhes:
23. El însă, cunoscând viclenia lor, le-a spus:
24. “Mostrai-me um denário. De quem leva a imagem e a inscrição?”. Responderam: “De César”.
24. „Arătaţi-mi un dinár! Ale cui sunt imaginea şi inscripţia?”. Ei au răspuns: „Ale Cezárului”.
25. Então, lhes disse: “Dai, pois, a César o que é de César e a Deus o que é de Deus”.
25. Atunci le-a spus: „Daţi-i, aşadar, Cezárului ceea ce este al Cezárului şi lui Dumnezeu, ceea ce este al lui Dumnezeu!”.
26. Assim não puderam surpreendê-lo em nenhuma de suas palavras diante do povo. Pelo contrário, admirados da sua resposta, tiveram de calar-se. (= Mt 22,23-33 = Mc 12,18-27)
26. Astfel, nu l-au putut prinde cu niciun cuvânt în faţa poporului, ci, uimiţi de răspunsul lui, au tăcut.
27. Alguns saduceus – que negam a ressurreição – aproximaram-se de Jesus e perguntaram-lhe:
27. (Mt 22,23-33; Mc 12,18-27) Apoi au venit la el unii dintre saducei, care spun că nu este înviere, şi l-au întrebat:
28. “Mestre, Moisés prescreveu-nos: Se alguém morrer e deixar mulher, mas não deixar filhos, case-se com ela o irmão dele, e dê descendência a seu irmão.
28. „Învăţătorule, Moise a scris: «Dacă cineva are un frate căsătorit care moare fără să aibă copii, fratele lui să ia femeia şi să ridice urmaşi fratelui său!».
29. Ora, havia sete irmãos, o primeiro dos quais tomou uma mulher, mas morreu sem filhos.
29. Erau deci şapte fraţi. Primul, luându-şi soţie, a murit fără copii.
30. Casou-se com ela o segundo, mas também ele morreu sem filhos.
30. Cel de-al doilea
31. Casou-se depois com ela o terceiro. E assim sucessivamente todos os sete, que morreram sem deixar filhos.
31. şi cel de-al treilea au luat-o [de soţie]. Şi toţi cei şapte au murit şi nu au lăsat copii.
32. Por fim, morreu também a mulher.
32. În cele din urmă, a murit şi femeia.
33. Na ressurreição, de qual deles será a mulher? Porque os sete a tiveram por mulher”.*
33. Aşadar, la înviere, căruia dintre ei îi va fi soţie femeia? Pentru că toţi şapte au avut-o de soţie”.
34. Jesus respondeu: “Os filhos deste mundo casam-se e dão-se em casamento,
34. Isus le-a răspuns: „Fiii lumii acesteia se însoară şi se mărită;
35. mas os que serão julgados dignos do século futuro e da ressurreição dos mortos não terão mulher nem marido.
35. însă cei consideraţi vrednici să dobândească lumea cealaltă şi învierea din morţi nu se vor însura şi nici nu se vor mărita,
36. Eles jamais poderão morrer, porque são iguais aos anjos e são filhos de Deus, porque são ressuscitados.
36. pentru că nu mai pot de acum să moară; sunt asemenea îngerilor şi sunt fii ai lui Dumnezeu, fiind fii ai învierii.
37. Por outra parte, que os mortos hão de ressuscitar é o que Moisés revelou na passagem da sarça ardente (Ex 3,6), chamando ao Senhor: Deus de Abraão, Deus de Isaac, Deus de Jacó.
37. Iar că morţii învie, o arată şi Moise [în relatarea] despre rug, când îl numeşte pe Domnul:«Dumnezeul lui Abrahám, Dumnezeul lui Isáac şi Dumnezeul lui Iacób».
38. Ora, Deus não é Deus dos mortos, mas dos vivos; porque todos vivem para ele”.
38. Dumnezeu nu este al celor morţi, ci al celor vii, întrucât toţi trăiesc pentru el”.
39. Alguns dos escribas disseram, então: “Mestre, falaste bem”.
39. Unii dintre cărturari, răspunzând, i-au zis: „Învăţătorule, bine ai vorbit!”.
40. E já não se atreviam a fazer-lhe pergunta alguma. (= Mt 22,41-46 = Mc 12,35-37)
40. Şi nu mai îndrăzneau să-l întrebe nimic.
41. Jesus perguntou-lhes: “Como se pode dizer que Cristo é filho de Davi?
41. (Mt 22,41-45; Mc 12,35-37) Dar el le-a zis: „Cum spun ei că Cristos este Fiul lui Davíd?
42. Pois o próprio Davi, no Livro dos Salmos, diz: Disse o Senhor a meu Senhor: Senta-te à minha direita,
42. Pentru că însuşi Davíd spune în Cartea Psalmilor: «Domnul a spus Domnului meu: aşază-te la dreapta mea
43. até que eu ponha os teus inimigos por escabelo dos teus pés (Sl 109,1).
43. până când voi pune pe duşmanii tăi scăunel sub picioarele tale!».
44. Aşadar, Davíd îl numeşte Domn; cum poate fi fiul său?”.
45. Enquanto todo o povo o ouvia, disse a seus discípulos:
45. (Mt 23,6-7; Mc 12,38-40) În timp ce tot poporul îl asculta, le-a spus discipolilor:
46. “Guardai-vos dos escribas, que querem andar de roupas compridas e gostam das saudações nas praças públicas, das primeiras cadeiras nas sinagogas e dos primeiros lugares nos banquetes;
46. „Fiţi atenţi la cărturarii cărora le place să umble în haine lungi, cărora le place să fie salutaţi prin pieţe, [să ocupe] primele locuri în sinagogi şi locurile dintâi la ospeţe!
47. que devoram as casas das viúvas, fingindo fazer longas orações. Eles receberão castigo mais rigoroso”. (= Mc 12,41-44)
47. Ei devorează casele văduvelor şi se prefac că se roagă îndelung: vor primi o condamnare mai aspră”.
Bíblia Ave Maria - Alle Rechte vorbehalten.
