II Samuel, 21

1. Houve no tempo de Davi uma fome que durou três anos seguidos. Davi consultou o Senhor e este respondeu-lhe: “Há sangue sobre Saul e sobre sua família, porque matou os gabao­nitas”.*

1. A fost o foamete în zilele lui Davíd timp de trei ani, an după an. Davíd a căutat faţa Domnului, iar Domnul i-a zis: „Este pentru Saul şi pentru casa lui sângeroasă: pentru că i-a ucis pe cei din Gabaón”.

2. O rei chamou então os gabao­nitas e falou com eles. Ora, os gabaonitas não eram filhos de Israel, mas uns restos dos amorreus, aos quais os israelitas se tinham ligado com juramento. Entretanto, Saul procurara eliminá-los, em seu zelo pelos filhos de Israel e de Judá.*

2. Regele i-a chemat pe cei din Gabaón să le vorbească. (Cei din Gabaón nu erau dintre fiii lui Israél, dar cei care au rămas dintre amoréi. Fiii lui Israél făcuseră un jurământ cu ei, dar Saul a căutat să-i lovească în gelozia lui pentru fiii lui Israél şi ai lui Iúda).

3. Davi disse, pois, aos gabaonitas: “Que devo fazer por vós e que satisfação vos darei, para que abençoeis a herança do Senhor?”.

3. Davíd le-a zis celor din Gabaón: „Ce pot face eu pentru voi şi cum voi putea ispăşi ca voi să binecuvântaţi moştenirea Domnului?”.

4. Os gabaonitas responderam: “Não é questão de prata e ouro a nossa questão com Saul e sua família; e não pretendemos matar ninguém em Is­rael”. “Farei o que disserdes” – disse Davi.

4. Cei din Gabaón i-au răspuns: „Nu voim nici argint, nici aur de la Saul şi de la casa lui şi nu avem [intenţia] să ucidem pe cineva în Israél”. Iar [Regele] le-a zis: „Ceea ce ziceţi voi, aceea voi face”.

5. Eles responderam ao rei: “Do homem que nos esmagou e quis aniquilar-nos para apagar-nos da terra de Israel,

5. Ei i-au răspuns regelui: „Omul acela ne-a distrus şi a voit să dispărem dintre cei care locuiau între toate hotarele lui Israél.

6. sejam-nos en­tregues sete dos seus filhos, para os enforcarmos diante do Senhor em Gabaon, na montanha do Senhor”. “Bem – disse Davi – eu os entregarei.”

6. Să ni se dea şapte oameni dintre fiii lui şi-i vom spânzura înaintea Domnului la Ghibéea lui Saul, alesul Domnului!”. Regele a zis: „Vi-i voi da”.

7. O rei poupou Mifiboset, filho de Jônatas e neto de Saul, por causa do juramento trocado entre ele e Jônatas, filho de Saul.

7. Regele l-a cruţat pe Mefibóşet, fiul lui Ionatán, fiul lui Saul, datorită jurământului Domnului dintre ei, dintre Davíd şi Ionatán, fiul lui Saul.

8. Escolheu, pois, os dois filhos que Resfa, filha de Aías, dera a Saul, Armoni e Mifiboset e os cinco filhos que Merob, filha de Saul, dera a Adriel, filho de Berzelai de Meola.

8. Regele a luat doi fii ai Riţpéi, fiica lui Aiá, pe Armoni şi pe Mefibóşet, pe care ea îi născuse lui Saul, şi pe cei cinci fii ai lui Micál, fiica lui Saul, pe care-i născuse lui Adriél, fiul lui Barzilái din Mehóla.

9. Entregou-os aos gabaonitas, que os enforcaram na montanha diante do Senhor. Pereceram todos os sete juntos nos primeiros dias da colheita da cevada.

9. I-au dat în mâna celor din Gabaón, care i-au spânzurat pe munte înaintea Domnului. Au murit toţi cei şapte împreună. Au fost ucişi în primele zile ale secerişului, la începutul secerişului orzului.

10. Resfa, porém, filha de Aías, tomando um saco, estendeu-se sobre ele em cima de uma rocha e ali esteve desde o princípio da colheita da cevada até o dia em que caiu sobre eles a chuva do céu. E ela não deixou que os pássaros do céu pousassem sobre os corpos durante o dia, nem que as feras selvagens os tocassem durante a noite.

10. Riţpá, fiica lui Aiá, a luat un sac şi l-a întins pentru ea lângă stâncă de la începutul seceratului până când a căzut ploaie din cer peste ei. Nu a lăsat să se aşeze peste ei nici păsările cerului ziua, nici animalele câmpului noaptea.

11. Davi, avisado do que tinha feito Resfa, filha de Aías, concubina de Saul,

11. I-au adus la cunoştinţă lui Davíd ceea ce a făcut Riţpá, fiica lui Aiá, concubina lui Saul.

12. foi e tomou os ossos de Saul e de Jônatas, seu filho, com os habitantes de Jabes, em Galaad. Esses os tinham tirado furtivamente da praça de Betsã, onde os filisteus os haviam pendurado no dia em que bateram Saul em Gelboé.

12. Davíd a mers şi a luat oasele lui Saul şi oasele lui Ionatán, fiul său, de la stăpânii din Iábeş-Galaád care le luaseră din piaţa Bet-Şeán, unde filisténii îi spânzuraseră când l-au ucis pe Saul la Ghelbóe.

13. Trouxe, pois, de lá os ossos de Saul e de seu filho Jônatas e mandou também recolher os ossos dos que tinham sido enforcados.

13. A luat de acolo oasele lui Saul şi oasele lui Ionatán, fiul său. Au adunat şi oasele celor ce fuseseră spânzuraţi.

14. E os ossos de Saul e de seu filho Jônatas, assim como os dos supliciados, foram enterrados em Sela, na terra de Benjamim, no sepulcro de Cis, pai de Saul. Fizeram assim tudo o que tinha ordenado o rei e Deus se compadeceu da terra.

14. Au îngropat oasele lui Saul şi ale lui Ionatán, fiul său, în ţinutul lui Beniamín, la Ţéla, în mormântul lui Chiş, tatăl lui [Saul]. Au făcut tot ceea ce poruncise regele. După aceea, Dumnezeu a fost binevoitor faţă de ţară.

15. Houve de novo uma guerra entre os filisteus e Israel. Davi desceu com os seus homens para combatê-los. Instalaram-se em Gob e começaram a guerra contra os filisteus. Levantou-se então Dodô,

15. Filistenii au pornit iarăşi război împotriva lui Israél. Davíd şi slujitorii săi care erau cu el au coborât şi au luptat împotriva filisténilor. Davíd era obosit.

16. filho de Joás, que era um dos filhos de Rafa, trazendo uma lança que pesava trezentos siclos de bronze e cingindo na cintura uma espada nova e declarou que ia matar Davi.*

16. Işbí-Benób, care era dintre fiii lui Rafá – greutatea suliţei lui era de trei sute de măsuri de bronz şi era încins cu o sabie nouă – şi-a zis să-l lovească pe Davíd.

17. Mas Abisaí, filho de Sár­via, veio em socorro de Davi e feriu o filis­teu, matando-o. Então os homens de Davi fizeram este juramento: “Tu não virás mais conosco a combate, para que não apagues o facho de Israel!”.

17. Abişái, fiul Ţerúiei, i-a venit în ajutor lui Davíd, l-a lovit pe filistean şi l-a omorât. Atunci oamenii lui Davíd i-au jurat, zicând: „Să nu mai ieşi cu noi la luptă, ca să nu stingi candela lui Israél!”.

18. Depois disso, houve ainda um combate contra os filisteus em Gob, onde Sabocai, de Husa, matou Saf, um dos filhos de Rafa.

18. După aceea, a mai fost o luptă la Gob împotriva filisténilor. Atunci Sibecái din Huşá l-a omorât pe Saf, care era unul dintre fiii lui Rafá.

19. E recomeçando o combate contra os filisteus em Gob, Elcanã, filho de Jaare-Oreguim, de Belém, matou Golias de Gat, que levava uma lança, cujo cabo era como o cilindro de tecedor.*

19. A mai fost o luptă la Gob împotriva filisténilor. Elhanán, fiul lui Iaaré-Oreghím din Betleém l-a omorât pe Goliát din Gat, care avea o lance a cărei coadă era ca sulul unui ţesător.

20. Houve também um combate em Gat. Encontrava-se ali um homem enorme que tinha seis dedos em cada mão e em cada pé, isto é, vinte e quatro dedos e era também descendente de Rafa.

20. A mai fost o luptă la Gat. Acolo era un om înalt care avea şase degete la fiecare mână şi la fiecare picior – douăzeci şi patru era numărul lor. Şi el era un fiu al lui Rafá.

21. Como lançasse um desafio a Israel, prostrou-o Jô­na­tas, filho de Hosama, irmão de Davi.

21. El l-a dispreţuit pe Israél, iar Ionatán, fiul lui Şiméa, fratele lui Davíd, l-a omorât.

22. Esses quatro homens tinham nascido da estirpe de Rafa em Gat e caíram pela mão de Davi e de seus homens.

22. Aceştia patru i s-au născut lui Rafá la Gat. Au murit de mâna lui Davíd şi de mâna slujitorilor lui.