II Coríntios, 1

1. Paulo, apóstolo de Jesus Cristo pela vontade de Deus, e o irmão Timóteo, à igreja de Deus que está em Corinto, e a todos os irmãos santos que estão em toda a Acaia.

1. Paul, apostol al lui Cristos Isus prin voinţa lui Dumnezeu, şi fratele Timotéi, către Biserica lui Dumnezeu care este în Corínt şi către toţi sfinţii care sunt în întreaga Aháia:

2. A vós, graça e paz da parte de Deus, nosso Pai, e da parte do Senhor Jesus Cristo!

2. har vouă şi pace de la Dumnezeu Tatăl nostru şi de la Domnul Isus Cristos!

3. Bendito seja Deus, o Pai de nosso Senhor Jesus Cristo, o Pai das miseri­córdias, Deus de toda a consolação,

3. Binecuvântat este Dumnezeu şi Tatăl Domnului nostru Isus Cristos, Tatăl îndurărilor şi Dumnezeul oricărei mângâieri,

4. que nos conforta em todas as nossas tribulações, para que, pela consolação com que nós mesmos somos consolados por Deus, possamos consolar os que estão em qualquer angústia!

4. care ne mângâie în orice strămtorare a noastră ca să putem şi noi să-i mângâiem pe cei care se află în orice strâmtorare cu mângâierea cu care noi înşine suntem mângâiaţi de Dumnezeu.

5. Com efeito, à medida que em nós crescem os sofrimentos de Cristo, crescem também por Cristo as nossas consolações.

5. Căci după cum prisosesc pătimirile lui Cristos în noi, tot la fel prin Cristos prisoseşte şi mângâierea noastră.

6. Se, pois, somos atribulados, é para vossa consolação e salvação. Se somos consolados, é para vossa consolação, a qual se efetua em vós pela paciência em tole­rar os sofrimentos que nós mesmos suportamos.

6. Aşadar, dacă suntem în necaz, suntem astfel pentru mângâierea şi mântuirea noastră. Dacă suntem mângâiaţi, suntem astfel pentru mângâierea care vă întăreşte ca să suportaţi cu statornicie pătimirile pe care le îndurăm şi noi.

7. A nossa esperança a respeito de vós é firme: sabemos que, como sois companheiros das nossas aflições, assim também o sereis da nossa consolação.

7. Şi speranţa noastră pentru voi este neclintită ştiind că aşa cum sunteţi părtaşi ai suferinţelor, la fel [veţi fi părtaşi] ai mângâierii.

8. Não queremos, irmãos, que igno­reis a tribulação que nos sobreveio na Ásia. Fomos maltratados ali desmedidamente, além das nossas forças, a ponto de termos perdido a esperanç­a de sair com vida.*

8. Căci nu vreau, fraţilor, ca voi să rămâneţi în ignoranţă cu privire la necazul care a venit asupra noastră în Asia, cum am fost copleşiţi peste măsură şi peste puterile noastre, aşa încât ne pierdusem speranţa de a mai trăi.

9. Sentíamos dentro de nós mesmos a sentença de morte, para que aprendêssemos a pôr a nossa confiança não em nós, mas em Deus, que ressuscita os mortos.

9. Ba chiar ne-am socotit în noi înşine nişte condamnaţi la moarte ca să nu ne punem încrederea în noi înşine, ci în Dumnezeu, cel care îi învie pe cei morţi.

10. Ele nos livrou e nos livrará de tamanhos perigos de morte. Sim, esperamos que ainda nos livrará

10. El ne-a eliberat dintr-o astfel de moarte şi ne eliberează şi în el sperăm că ne va mai elibera,

11. se nos ajudardes também vós com orações em nossa intenção. Assim essa graça, obtida por intervenção de muitas pessoas, lhes será ocasião de agradecer a Deus a nosso respeito.

11. ajutându-ne şi voi prin rugăciunea făcută pentru noi, ca, prin darul [primit] de mai multe persoane, mulţi să aducă mulţumire pentru noi.

12. A razão da nossa glória é esta: o testemunho da nossa consciência de que, no mundo e particularmente entre vós, temos agido com santidade e sinceridade diante de Deus, não conforme o espírito de sabedoria do mundo, mas com o socorro da graça de Deus.*

12. Aceasta este mândria noastră: mărturia conştiinţei noastre că, în lume şi mai ales faţă de voi, ne-am purtat cu simplitate şi cu sinceritate divină; nu cu înţelepciunea trupească, ci cu harul lui Dumnezeu.

13. Em verdade, não vos queremos dizer coisa alguma diferente da que ledes em nossas cartas, e que compreendeis. E espero que reco­nheçais até o fim,

13. Însă nu vă scriem altceva decât ceea ce citiţi sau cunoaşteţi. Sper că până la sfârşit veţi cunoaşte,

14. como aliás já o tendes em parte reconhecido, que nós somos a vossa glória, exatamente como vós sereis a nossa, no dia do Senhor Jesus.

14. după cum aţi şi cunoscut în parte că mândria voastră suntem noi, iar voi a noastră în ziua Domnului nostru Isus.

15. Foi nesta persuasão que eu resolvera primeiro ir ter convosco, para que recebêsseis uma dupla alegria:

15. Cu această convingere voiam să vin la voi odinioară ca să aveţi un al doilea har,

16. eu passaria por vós ao dirigir-me à Macedônia e, ao voltar da Macedônia, iria novamente visitar-vos e de lá seria por vós conduzido até a Judeia.

16. de la voi să trec în Macedónia şi din Macedónia să mă întorc din nou la voi şi să fiu însoţit de voi în Iudéea.

17. Formando esse plano, terei usado de leviandade? Ou são puramente humanas as resoluções que tomo, de modo que haja em mim o “sim” e depois o “não”?

17. Voind acest lucru, m-am purtat oare cu uşurătate sau ceea ce vreau, vreau după trup încât la mine „da, da” să fie „nu, nu”?

18. Deus é testemunha de que, quando vos dirijo a palavra, não existe um “sim” e depois um “não”.

18. Credincios este Dumnezeu: cuvântul nostru faţă de voi nu este da şi nu.

19. O Filho de Deus, Jesus Cristo, que nós, Silvano, Timóteo e eu, vos temos anunciado, não foi “sim” e depois “não”, mas sempre foi “sim”.

19. Căci Fiul lui Dumnezeu, Isus Cristos, care a fost predicat între voi, prin noi –de mine, de Silván şi de Timotéi – nu este da şi nu, ci în el este numai da.

20. Porque todas as promessas de Deus são “sim” em Jesus. Por isso, é por ele que nós dizemos Amém à glória de Deus.

20. Într-adevăr, toate promisiunile lui Dumnezeu în el sunt da. De aceea prin el rostim noi amin lui Dumnezeu, spre gloria [sa].

21. Ora, quem nos confirma a nós e a vós em Cristo, e nos consagrou, é Deus.

21. Iar cel care ne întăreşte împreună cu voi în Cristos şi ne-a uns este Dumnezeu,

22. Ele nos marcou com o seu selo e deu aos nossos corações o penhor do Espírito.*

22. cel care ne-a însemnat cu sigiliul său şi a pus în inimile noastre arvuna Duhului.

23. Invoco a Deus por testemunha: juro por minha vida que foi para vos poupar que não voltei a Corinto.

23. Eu îl invoc pe Dumnezeu ca martor pentru sufletul meu că n-am mai venit la Corínt, ca să vă cruţ,

24. Não porque pretendamos dominar sobre a vossa fé. Queremos ape­nas contribuir para a vossa alegria, porque, quanto à fé, estais firmes.

24. nu că am fi noi stăpâni peste credinţa voastră, ci vrem să colaborăm şi noi la bucuria voastră, căci voi rămâneţi tari în credinţă.