Encontrados 45 resultados para: cont
Voi cere cont de sângele vieții voastre; voi cere cont de el față de toate vieţuitoarele şi față de om. Voi cere cont de viața omului față de [orice] om, fratele său. (Cartea Genezei 9, 5)
Dacă cineva nu va asculta de cuvintele mele pe care le va spune în numele meu, eu îi voi cere cont. (Cartea Deuteronómului 18, 19)
Dar Roboám nu a ţinut cont de sfatul pe care i l-au dat bătrânii şi s-a sfătuit cu tinerii care crescuseră cu el şi care stăteau în faţa lui. (Cartea întâi a Regilor 12, 8)
Regele a răspuns dur poporului. Nu a ţinut cont de sfatul pe care i l-au dat bătrânii (Cartea întâi a Regilor 12, 13)
Elizéu a zis: „Viu este Domnul Sabaót în faţa căruia stau că, dacă nu aş ţine cont de Iosafát, regele lui Iúda, nu aş privi la tine şi la ţara ta! (Cartea a doua a Regilor 3, 14)
Dar să nu li se ceară cont de argintul dat în mâinile lor, căci ei lucrează pe încredere!”. (Cartea a doua a Regilor 22, 7)
Când preoţii au ieşit din sanctuar – căci toţi preoţii care erau de faţă se sfinţiseră, fără să se mai ţină cont de grupe – (Cartea a doua a Cronicilor 5, 11)
Dar Roboám nu a ţinut cont de sfatul pe care i l-au dat bătrânii şi s-a sfătuit cu tinerii care crescuseră cu el şi care stăteau în faţa lui. (Cartea a doua a Cronicilor 10, 8)
Regele le-a răspuns aspru. Regele Roboám nu a ţinut cont de sfatul bătrânilor (Cartea a doua a Cronicilor 10, 13)
Căci dacă noi vom fi cuceriţi, va fi cucerită la fel toată Iudéea şi vor fi profanate cele sfinte ale noastre, iar [Dumnezeu] va cere cont prin sângele nostru pentru profanarea lor. (Cartea Iudítei 8, 21)
Scrisorile au fost trimise prin alergători în toate provinciile regelui, ca să-i distrugă, să-i ucidă şi să-i nimicească pe toţi iudeii – tineri şi bătrâni, prunci şi femei, în aceeaşi zi – în ziua a treisprezecea a lunii a douăsprezecea, adică luna Adár, şi să le prădeze bunurile. (13a) În copia scrisorii regelui cel mare către toţi cei care [locuiau] din India şi până în Etiópia, către guvernatorii celor o sută douăzeci şi şapte de provincii, către căpetenii şi către supuşii lor, scria aşa: 1 (13b) „Fiind [noi] la conducerea multor naţiuni şi având stăpânire asupra întregii lumi, nu din orgoliul puterii, ci conducând întotdeauna cu măsură şi cu delicateţe, am dorit să facem întotdeauna liniştită viaţa supuşilor, să asigurăm o domnie stabilă şi liniştită, uşor de străbătut până la marginile [ei] şi statornicind pacea de toţi dorită. 1 (13c) Când [noi] i-am întrebat pe consilieri cum am putea duce aceasta la îndeplinire, Amán, care este renumit la noi prin înţelepciune şi se bucură neclintit de bunăvoinţa [noastră] şi care a dovedit deplină fidelitate, pentru care a primit onoarea de a fi al doilea după rege, 1 (13d) ne-a arătat că printre toate triburile lumii s-a amestecat un popor duşman, potrivnic legilor tuturor popoarelor, care nu ţine cont niciodată de poruncile regelui ca să nu se poată stabili stăpânirea noastră fără cusur. (13e) Aflând că numai acest popor se împotriveşte oricărui om, că duce un fel de viaţă străină de legi şi, încălcând mereu legile noastre, face cele mai mari rele ca domnia noastră să nu ajungă să fie stabilă, 1 (13f) am poruncit cele indicate vouă în scrisorile lui Amán, care este pus de noi peste lucruri şi ca un al doilea tată al nostru, ca să-i nimiciţi de tot, femei şi copii, prin sabie ostilă, fără milă şi ezitare, în ziua a treisprezecea a lunii a douăsprezecea, adică în luna Adár, a acestui an. 1 (13g) Ca astfel, aceşti oameni duşmani astăzi ca şi în trecut, fiind într-o singură zi aruncaţi în iad, să nu ne mai împiedice în viitor să avem un timp de stabilitate şi de linişte până la sfârşit”. (Cartea Estérei 4, 13)
Meneláu, luându-l deoparte pe Andrónic, l-a îndemnat să pună mâna pe Onías. Acesta s-a apropiat de Onías şi, încrezându-se în viclenie, i-a întins mâna dreaptă cu jurământ, deşi avea o suspiciune, şi l-a convins să iasă din locul sigur. Atunci, Andrónic l-a ucis îndată, fără să ţină cont de dreptate. (Cartea a doua a Macabéilor 4, 34)
