Encontrados 2632 resultados para: Râs
Tot la fel şi Iúda a adunat toate cele care fuseseră împrăştiate din cauza războiului şi ele se află la noi. (Cartea a doua a Macabéilor 2, 14)
Însă Heliodór ducea la îndeplinire ceea ce hotărâse. (Cartea a doua a Macabéilor 3, 23)
Pe cel care intrase mai înainte cu mult alai şi cu toată garda, acum îl purtau fără vlagă cei care recunoşteau pe faţă puterea lui Dumnezeu. (Cartea a doua a Macabéilor 3, 28)
Meneláu, considerând că a prins un moment favorabil, a sustras câteva lucruri de aur din templu şi i le-a dăruit lui Andrónic, iar pe celelalte a reuşit să le vândă în Tir şi în cetăţile învecinate. (Cartea a doua a Macabéilor 4, 32)
Făcându-se multe sacrilegii în cetate de către Lisimáh cu ştirea lui Meneláu, când s-a răspândit vestea, mulţimea s-a adunat împotriva lui Lisimáh pentru că multe obiecte de aur fuseseră deja împrăştiate. (Cartea a doua a Macabéilor 4, 39)
Răspândindu-se vorbe false că Antióh a trecut din viaţă, Iáson, luând nu mai puţin de o mie [de oameni], a făcut un atac pe neaşteptate împotriva cetăţii. Alungându-i pe cei care stăteau pe zid, cetatea a fost până la urmă cucerită, iar Meneláu a fugit în Acrópole. (Cartea a doua a Macabéilor 5, 5)
De aceea, însuşi locul [sfânt], după ce a fost lovit împreună cu poporul de nenorociri, a fost părtaş mai târziu la binefaceri şi, fiind părăsit în mânia Celui Atotputernic, a fost restabilit cu toată gloria când Stăpânul cel mare s-a împăcat [cu poporul]. (Cartea a doua a Macabéilor 5, 20)
Iúda Macabéul, împreună cu vreo zece tovarăşi, retrăgându-se în pustiu, îşi ducea viaţa în munţi în felul fiarelor împreună cu cei care erau cu el. Se hrăneau numai cu ierburi, ca să se ferească de impuritate. (Cartea a doua a Macabéilor 5, 27)
De aceea, niciodată îndurarea nu se îndepărtează de noi, ci chiar şi atunci când ne mustră cu nenorociri, el nu-şi părăseşte poporul. (Cartea a doua a Macabéilor 6, 16)
Dar el, socotind cu nobilă înţelepciune, vrednică de vârsta sa şi de autoritatea pe care i-o dădea bătrâneţea, de strălucita sa cărunteţe şi de purtarea sa frumoasă încă din copilărie, dar mai ales de legea sfântă dată de Dumnezeu, a răspuns pe faţă că pot să-l trimită imediat în locuința morţilor: (Cartea a doua a Macabéilor 6, 23)
De aceea, părăsind cu bărbăţie viaţa, mă voi arăta vrednic de bătrâneţea mea. (Cartea a doua a Macabéilor 6, 27)
După ce l-au mutilat, a poruncit să fie adus înaintea tuturor, lângă foc, şi să fie fript de viu în tigaie. Şi în timp ce aburul se răspândea abundent din tigaie, ceilalţi se încurajau unii pe alţii împreună cu mama lor să moară în chip nobil, spunând astfel: (Cartea a doua a Macabéilor 7, 5)
