Encontrados 3109 resultados para: Oameni Ai Lui Dumnezeu
Dar noi ştim că ceea ce spune Legea o spune celor ce sunt sub Lege, pentru ca orice gură să fie închisă şi toată lumea să fie găsită vinovată înaintea lui Dumnezeu, (Scrisoarea sf. apostol Paul către Románi 3, 19)
Acum însă, dreptatea lui Dumnezeu s-a revelat în afara Legii, fiind mărturisită de Lege şi de Profeţi, (Scrisoarea sf. apostol Paul către Románi 3, 21)
acea dreptate a lui Dumnezeu care [vine] prin credinţa în Isus Cristos pentru toţi aceia care cred, căci nu este deosebire. (Scrisoarea sf. apostol Paul către Románi 3, 22)
De fapt, toţi au păcătuit şi sunt lipsiţi de gloria lui Dumnezeu, (Scrisoarea sf. apostol Paul către Románi 3, 23)
Pe acesta Dumnezeu l-a pus ca jertfă de ispăşire pentru ca, prin credinţa în sângele său, să-şi arate dreptatea trecând cu vederea păcatele din trecut (Scrisoarea sf. apostol Paul către Románi 3, 25)
în timpul îngăduinţei lui Dumnezeu, ca să arate dreptatea lui în timpul de acum, aşa încât să fie drept şi să-l justifice pe cel care crede în Isus. (Scrisoarea sf. apostol Paul către Románi 3, 26)
Sau este Dumnezeu numai al iudeilor? Nu şi al păgânilor? Ba da, şi al păgânilor, (Scrisoarea sf. apostol Paul către Románi 3, 29)
Căci dacă Abrahám ar fi fost justificat din fapte, ar fi avut motiv de laudă, însă nu înaintea lui Dumnezeu. (Scrisoarea sf. apostol Paul către Románi 4, 2)
De fapt, ce spune Scriptura? „Abrahám a crezut în Dumnezeu şi i s-a considerat [aceasta] ca justificare”. (Scrisoarea sf. apostol Paul către Románi 4, 3)
La fel, Davíd îl numeşte fericit pe omul căruia Dumnezeu îi dă justificarea fără fapte: (Scrisoarea sf. apostol Paul către Románi 4, 6)
după cum este scris: „Te-am pus părinte al multor neamuri” – înaintea lui Dumnezeu în care a crezut, care dă viaţă celor morţi şi cheamă la fiinţă cele ce nu sunt. (Scrisoarea sf. apostol Paul către Románi 4, 17)
n-a şovăit cu neîncredere, ci, în faţa promisiunii lui Dumnezeu, s-a întărit în credinţă dând glorie lui Dumnezeu, (Scrisoarea sf. apostol Paul către Románi 4, 20)
