Encontrados 30 resultados para: Nicidecum
Nicidecum! Dumnezeu este vrednic de crezare, pe când orice om este mincinos, după cum este scris: „Ca să fii găsit drept în cuvintele tale şi să ieşi învingător atunci când eşti judecat”. (Scrisoarea sf. apostol Paul către Románi 3, 4)
Nicidecum! Atunci, cum va judeca Dumnezeu lumea? (Scrisoarea sf. apostol Paul către Románi 3, 6)
Şi atunci? Avem noi vreun privilegiu? Nicidecum! Căci după cum am arătat mai înainte, şi iudeii, şi grecii sunt sub păcat, (Scrisoarea sf. apostol Paul către Románi 3, 9)
Unde este, aşadar, [motivul] de laudă? Este exclus! Prin care Lege? A faptelor? Nicidecum, ci prin Legea credinţei. (Scrisoarea sf. apostol Paul către Románi 3, 27)
Desfiinţăm deci Legea prin credinţă? Nicidecum! Dimpotrivă, întărim Legea. (Scrisoarea sf. apostol Paul către Románi 3, 31)
Nicidecum! Noi, care am murit pentru păcat, cum să mai trăim în el? (Scrisoarea sf. apostol Paul către Románi 6, 2)
Şi atunci, ce? Să păcătuim pentru că nu suntem sub Lege, ci sub har? Nicidecum! (Scrisoarea sf. apostol Paul către Románi 6, 15)
Aşadar, ce vom zice? Oare este Legea păcat? Nicidecum! Însă nu am cunoscut păcatul decât prin Lege şi n-aş fi cunoscut pofta dacă Legea n-ar fi spus: „Să nu pofteşti!”. (Scrisoarea sf. apostol Paul către Románi 7, 7)
Atunci binele mi-a devenit moarte? Nicidecum! Însă păcatul, ca să se arate păcat, mi-a produs şi a desăvârşit moartea printr-un lucru bun, pentru ca păcatul prin poruncă să devină peste măsură de păcătos. (Scrisoarea sf. apostol Paul către Románi 7, 13)
Aşadar, ce vom spune? Nu cumva este nedreptate la Dumnezeu? Nicidecum! (Scrisoarea sf. apostol Paul către Románi 9, 14)
Aşadar, spun: oare Dumnezeu şi-a abandonat poporul său? Nicidecum! Căci şi eu sunt israelít, din descendenţa lui Abrahám, din tribul lui Beniamín. (Scrisoarea sf. apostol Paul către Románi 11, 1)
Deci spun: oare s-au poticnit ca să cadă [definitiv]? Nicidecum! Ci prin căderea lor [a venit] mântuirea pentru neamuri ca să-i facă pe ei geloşi. (Scrisoarea sf. apostol Paul către Románi 11, 11)
