Encontrados 8625 resultados para: Lor
Mi-am pus la inimă să caut şi să cercetez cu înţelepciune tot ceea ce s-a făcut sub cer; aceasta este o îndeletnicire pe care a dat-o Dumnezeu fiilor oamenilor ca să se chinuie cu ea. (Cartea lui Qohelét (=Ecleziastul) 1, 13)
Am decis în inima mea să-mi dau trupul vinului şi inima să fie călăuzită cu înţelepciune, ca să fie prinsă de nebunie până când voi putea vedea ce este bine pentru fiii oamenilor să facă sub ceruri în timpul zilelor vieţii lor. (Cartea lui Qohelét (=Ecleziastul) 2, 3)
Mi-am adunat argint şi aur şi proprietăţi de regi şi de provincii. Mi-am procurat cântăreţi şi cântăreţe – deliciul fiilor oamenilor – şi multe concubine. (Cartea lui Qohelét (=Ecleziastul) 2, 8)
Am văzut îndeletnicirea pe care Dumnezeu le-a dat-o fiilor oamenilor ca să se ocupe cu ea. (Cartea lui Qohelét (=Ecleziastul) 3, 10)
Toate le-a făcut frumoase la timpul lor, ba chiar a pus veşnicia în inima [omului], chiar dacă omul nu poate să afle lucrarea pe care a făcut-o Dumnezeu de la început şi până la sfârşit. (Cartea lui Qohelét (=Ecleziastul) 3, 11)
Am recunoscut că nu este bine în ele decât să se bucure şi să facă binele în viaţa lor. (Cartea lui Qohelét (=Ecleziastul) 3, 12)
Am zis în inimă: „Din cauza fiilor oamenilor, ca Dumnezeu să-i încerce şi să vadă că nu sunt decât animale”. (Cartea lui Qohelét (=Ecleziastul) 3, 18)
Cine cunoaşte suflarea fiilor oamenilor? Oare urcă spre înălţimi? Sau suflarea animalelor, oare coboară ea spre adâncul pământului? (Cartea lui Qohelét (=Ecleziastul) 3, 21)
M-am întors ca să văd toate oprimările care sunt făcute sub soare. Şi iată, lacrimile celor oprimaţi şi nu era nimeni care să-i mângâie! De partea celor care oprimau era puterea şi nu era nimeni care să-i mângâie. (Cartea lui Qohelét (=Ecleziastul) 4, 1)
Mai bine doi decât unul, căci au răsplată bună din truda lor. (Cartea lui Qohelét (=Ecleziastul) 4, 9)
Păzeşte-ţi piciorul când mergi în casa lui Dumnezeu şi apropie-te ca să asculţi mai degrabă decât să dai celor nesimţiţi jertfa, căci ei nu ştiu că fac rău! (Cartea lui Qohelét (=Ecleziastul) 4, 17)
Căci visul vine din mulţimea ocupaţiilor şi glasul celui nesimţit, din mulţimea cuvintelor. (Cartea lui Qohelét (=Ecleziastul) 5, 2)