Encontrados 974 resultados para: Ars
Răniţii lor vor umple văile, toţi torenţii şi râurile lor se vor umple până la revărsare de morţii lor. (Cartea Iudítei 2, 8)
Apoi au ieşit el şi toată armata lui în marş ca să meargă înaintea regelui Nabucodonosór şi să acopere toată suprafaţa pământului care este spre vest cu carele, cu cavaleria şi cu pedestraşii lor aleşi. (Cartea Iudítei 2, 19)
I-a înconjurat pe toţi fiii lui Madián, le-a ars corturile şi le-a jefuit staulele. (Cartea Iudítei 2, 26)
A fost pus peste cei care legau snopii pe câmp şi dogoarea a venit asupra capului său; a căzut la pat şi şi-a aflat sfârşitul în Betúlia, cetatea lui. L-au înmormântat împreună cu părinţii săi în ogorul dintre Dotáim şi Balamón. (Cartea Iudítei 8, 3)
Căci slujitoarea ta este evlavioasă şi îl slujeşte pe Dumnezeul cerului zi şi noapte. Acum voi rămâne la tine, stăpâne al meu, apoi slujitoarea ta va ieşi în fiecare noapte spre vale, mă voi ruga lui Dumnezeu şi el îmi va spune când au săvârşit păcatul lor. (Cartea Iudítei 11, 17)
Numai Iudíta a rămas în cort, iar Holoférn era căzut în patul lui, fiind vin vărsat de jur împrejurul lui. (Cartea Iudítei 13, 2)
Înaintând foarte mult în vârstă, a îmbătrânit în casa soţului ei până la o sută cinci ani. A lăsat-o în libertate pe slujitoarea ei de încredere, a murit în Betúlia şi au îngropat-o în peştera soţului ei, Manáse. (Cartea Iudítei 16, 23)
apropiaţii [regelui] erau: Carşená, Şetár, Admáta, Tarşíş, Méres, Marsená, Memucán, cele şapte căpetenii ale Pérsiei şi Médiei, care vedeau faţa regelui şi care aveau primul [loc] în împărăţia lui): (Cartea Estérei 2, 14)
Scrisorile au fost trimise prin alergători în toate provinciile regelui, ca să-i distrugă, să-i ucidă şi să-i nimicească pe toţi iudeii – tineri şi bătrâni, prunci şi femei, în aceeaşi zi – în ziua a treisprezecea a lunii a douăsprezecea, adică luna Adár, şi să le prădeze bunurile. (13a) În copia scrisorii regelui cel mare către toţi cei care [locuiau] din India şi până în Etiópia, către guvernatorii celor o sută douăzeci şi şapte de provincii, către căpetenii şi către supuşii lor, scria aşa: 1 (13b) „Fiind [noi] la conducerea multor naţiuni şi având stăpânire asupra întregii lumi, nu din orgoliul puterii, ci conducând întotdeauna cu măsură şi cu delicateţe, am dorit să facem întotdeauna liniştită viaţa supuşilor, să asigurăm o domnie stabilă şi liniştită, uşor de străbătut până la marginile [ei] şi statornicind pacea de toţi dorită. 1 (13c) Când [noi] i-am întrebat pe consilieri cum am putea duce aceasta la îndeplinire, Amán, care este renumit la noi prin înţelepciune şi se bucură neclintit de bunăvoinţa [noastră] şi care a dovedit deplină fidelitate, pentru care a primit onoarea de a fi al doilea după rege, 1 (13d) ne-a arătat că printre toate triburile lumii s-a amestecat un popor duşman, potrivnic legilor tuturor popoarelor, care nu ţine cont niciodată de poruncile regelui ca să nu se poată stabili stăpânirea noastră fără cusur. (13e) Aflând că numai acest popor se împotriveşte oricărui om, că duce un fel de viaţă străină de legi şi, încălcând mereu legile noastre, face cele mai mari rele ca domnia noastră să nu ajungă să fie stabilă, 1 (13f) am poruncit cele indicate vouă în scrisorile lui Amán, care este pus de noi peste lucruri şi ca un al doilea tată al nostru, ca să-i nimiciţi de tot, femei şi copii, prin sabie ostilă, fără milă şi ezitare, în ziua a treisprezecea a lunii a douăsprezecea, adică în luna Adár, a acestui an. 1 (13g) Ca astfel, aceşti oameni duşmani astăzi ca şi în trecut, fiind într-o singură zi aruncaţi în iad, să nu ne mai împiedice în viitor să avem un timp de stabilitate şi de linişte până la sfârşit”. (Cartea Estérei 4, 13)
pe Parşandáta, pe Dalfón, pe Aspáta, (Cartea Estérei 10, 7)
Aceste zile să fie amintite şi celebrate în fiecare generaţie, în fiecare familie, în fiecare provincie şi în fiecare cetate: zilele Purím să nu fie neglijate în mijlocul iudeilor şi amintirea lor să nu fie ştearsă din descendenţa lor! (Cartea Estérei 10, 28)
Pe când el încă vorbea, a venit un altul şi a zis: „Focul lui Dumnezeu a căzut din cer şi a ars turma, iar pe tineri i-a devorat. Am scăpat numai eu, ca să-ţi fac cunoscut”. (Cartea lui Iob 1, 16)