Encontrados 1935 resultados para: Apă
Ajunsese deja aproape de vistierie împreună cu trupa sa de pază când Stăpânul duhurilor şi a toată puterea a provocat o arătare măreaţă, încât toţi cei care avuseseră curaj să vină acolo au fost loviţi de puterea lui Dumnezeu şi au fost învăluiţi de spaimă şi deznădejde. (Cartea a doua a Macabéilor 3, 24)
Prin puterea dumnezeiască el zăcea fără glas şi lipsit de orice speranţă de scăpare. (Cartea a doua a Macabéilor 3, 29)
[Iudeii] îl binecuvântau pe Domnul, cel care îşi preamărise în chip minunat lăcaşul; templul, care cu puţin înainte era plin de spaimă şi de zbucium, acum, la arătarea Stăpânului Atotputernic, se umpluse de bucurie şi de veselie. (Cartea a doua a Macabéilor 3, 30)
În timp ce marele preot făcea ispăşirea, cei doi tineri i-au apărut lui Heliodór din nou, înveşmântaţi şi stând [lângă el]; i-au spus să-i aducă multe mulţumiri lui Onías, marele preot, pentru că datorită lui Domnul i-a dăruit viaţa. (Cartea a doua a Macabéilor 3, 33)
„Dacă ai pe cineva duşman şi adversar în treburi, trimite-l pe el! Îl vei reprimi biciuit, chiar dacă va scăpa. Căci, cu adevărat, în jurul acelui loc este o putere a lui Dumnezeu!”. (Cartea a doua a Macabéilor 3, 38)
Pe binefăcătorul cetăţii, pe apărătorul conaţionalilor, pe cel zelos faţă de lege îndrăznea să-l numească conspirator împotriva intereselor [publice]. (Cartea a doua a Macabéilor 4, 2)
Căci văzuse că fără bunăvoinţa regelui nu va putea obţine pacea în interesele [publice] şi că Símon nu va pune capăt nebuniei lui. (Cartea a doua a Macabéilor 4, 6)
Meneláu a luat în stăpânire puterea, dar din banii promişi regelui nu plătea nimic. (Cartea a doua a Macabéilor 4, 27)
Când regele a ajuns la Tir, trei bărbaţi trimişi de sfatul bătrânilor au apărat în faţa [regelui] cauza lor [împotriva lui Meneláu]. (Cartea a doua a Macabéilor 4, 44)
Fiind fără scăpare, Meneláu i-a promis bani mulţi lui Ptoleméu, [fiul] lui Doriménes, ca să-l convingă pe rege. (Cartea a doua a Macabéilor 4, 45)
Antióh s-a mândrit în gândul său, însă nu-şi dădea seama că, din cauza păcatelor locuitorilor cetăţii, Stăpânul s-a mâniat pentru puţin şi de aceea a trecut cu vederea locul [sfânt]. (Cartea a doua a Macabéilor 5, 17)
De aceea, însuşi locul [sfânt], după ce a fost lovit împreună cu poporul de nenorociri, a fost părtaş mai târziu la binefaceri şi, fiind părăsit în mânia Celui Atotputernic, a fost restabilit cu toată gloria când Stăpânul cel mare s-a împăcat [cu poporul]. (Cartea a doua a Macabéilor 5, 20)