Scrisoarea către Evrei, 9
12. a intrat o dată pentru totdeauna în Sfânta Sfintelor, nu cu sânge de ţapi şi viţei, ci cu propriul lui sânge, dobândind o mântuire veşnică.
12. a intrat o dată pentru totdeauna în Sfânta Sfintelor, nu cu sânge de ţapi şi viţei, ci cu propriul lui sânge, dobândind o mântuire veşnică.
Evrei 9 se ocupă în principal de comparația dintre sistemul de sacrificii din Vechiul Testament și sacrificiul lui Isus Hristos, care s -a oferit ca un sacrificiu etern. Mai mult, capitolul evidențiază, de asemenea, importanța sângelui în remisiunea păcatelor și necesitatea unei singure morți pentru a ispăși pentru păcatele întregii umanități.
Levitic 17:11: „Căci viața cărnii este în sânge. Voi veni la altar să fac ispășire pentru sufletele tale, pentru că sângele va face ispășire în virtutea vieții”. Acest verset subliniază importanța sângelui ca mijloc de ispășire pentru păcate.
Evrei 9:22: „Și aproape toate lucrurile, conform legii, se purifică cu sânge; și fără vărsare de sânge nu există nicio remisiune”. Acest verset consolidează importanța sângelui în remisiunea păcatelor și evidențiază necesitatea unui sacrificiu de vărsare de sânge pentru remisiune.
Isaia 53:5-6: "Dar el a fost rănit din cauza fărădelegilor noastre și a terenului din cauza nelegiuirilor noastre; pedeapsa care ne aduce pacea era asupra lui și, pe urmele lui, am fost vindecați. Cu toții am mers rătăciți ca oaie fiecare s -a șters pe drumul său, dar Domnul a aruncat asupra lui nelegiuirea tuturor. " Acest verset descrie moartea lui Isus ca un sacrificiu pentru păcatele umanității, subliniind importanța morții sale ca ispășire pentru păcate.
Evrei 10:4: „Căci este imposibil ca sângele taurilor și caprelor să înlăture păcatele”. Acest verset consolidează ideea că sistemul de sacrificii din Vechiul Testament nu a fost suficient pentru a ispăși păcatele, subliniind nevoia unui sacrificiu perfect pentru remisiune.
Evrei 10:10: „În care va fi sfințit prin oblația trupului lui Isus Hristos, făcut o dată pentru totdeauna”. Acest verset evidențiază unicitatea sacrificiului lui Isus, care s -a oferit ca un sacrificiu etern pentru a ispăși pentru păcatele umanității, subliniind superioritatea sacrificiului lui Isus în raport cu sacrificiile Vechiului Testament.
“Não sejamos mesquinhos com Deus que tanto nos enriquece.” São Padre Pio de Pietrelcina
