Bíblia Católica
 

Cartea Numerilor, 22

4. Moáb le-a zis bătrânilor lui Madián: „Mulţimea aceasta va devora tot ceea ce este în jurul nostru aşa cum boul devorează verdeaţa de pe câmp”. În timpul acela Bálac, fiul lui Ţipór, era rege în Moáb.

Versículos relacionados com Cartea Numerilor, 22:

Numerele 22 povestește povestea lui Balaam, un om mic care a fost angajat de regele Balaque pentru a blestema fiii lui Israel. Cu toate acestea, Dumnezeu îl împiedică pe Balaam să înjure oamenii și, în schimb, îl determină să -i binecuvânteze pe israeliți. Mai jos sunt cinci versete legate de subiectele abordate cu numerele 22:

Deuteronom 23:5: „Cu toate acestea, Domnul, Dumnezeul tău, nu a vrut să -l audă pe Balaam și a transformat blestemul în binecuvântare pentru tine, pentru Domnul, Dumnezeul tău, îi iubește”. Acest verset se referă la povestea lui Balaam și la modul în care Dumnezeu și -a transformat blestemul într -o binecuvântare pentru copiii lui Israel.

2 Petru 2:15: „Au urmat calea lui Balaam, fiul lui Beor, care a iubit câștigul necinstit” Acest verset evidențiază lăcomia lui Balaam, acceptând banii lui Balaque pentru a blestema israeliții și avertizează împotriva urmării exemplului lui Balaam.

Iuda 1:11: "O, pentru că au urmat calea spre Cain, căutând profitul în Balaam și s -au revoltat ca Corá s -a revoltat în deșert." Acest verset avertizează, de asemenea, împotriva urmăririi exemplului lui Balaam și evidențiază căutarea lui pentru un profit necinstit.

Numere 24:9: „Să binecuvânteze Dumnezeu și să moară pe cine înjură!” Acesta este unul dintre versetele binecuvântării lui Balaam, în care El binecuvântează copiii lui Israel în loc să -i blesteme, așa cum intenționa inițial.

Numere 22:35: „Îngerul Domnului i -a spus lui Balaam, du -te cu acești oameni, dar vorbește doar ceea ce îți spun”. Acest verset evidențiază modul în care Dumnezeu a controlat situația lui Balaam, determinându -l să -i binecuvânteze pe copiii lui Israel în loc să -i înjure, arătând voința suverană a lui Dumnezeu.





“Amar significa dar aos outros – especialmente a quem precisa e a quem sofre – o que de melhor temos em nós mesmos e de nós mesmos; e de dá-lo sorridentes e felizes, renunciando ao nosso egoísmo, à nossa alegria, ao nosso prazer e ao nosso orgulho”. São Padre Pio de Pietrelcina