1. În fiecare zi, Tobít făcea numărătoarea zilelor necesare ca să meargă şi să se întoarcă, iar când s-au împlinit zilele şi fiul său nu venea,

2. a zis: „Oare nu au fost opriţi acolo? Sau oare a murit Gabaél şi nu este nimeni care să-i dea argintul?”.

3. Şi a început să se întristeze.

4. Ána, soţia lui, a zis: „Copilul meu a pierit şi nu mai este printre cei vii!”. A început să plângă şi să jelească pentru copilul ei, zicând:

5. „Vai mie, copilul meu! Te-am lăsat să pleci, lumina ochilor mei!”.

6. Însă Tobít îi spunea: „Taci, nu te îngrijora, soră! Este sănătos. Mai degrabă există un motiv de întârziere acolo. Omul care a mers cu el acolo este de încredere şi dintre fraţii noştri. Nu te mâhni pentru el, soră! Îndată va fi aici!”.

7. Ea însă îi spunea: „Taci şi lasă-mă, nu mă păcăli! Fiul meu a pierit”. Şi în fiecare zi ieşea în fugă din casă, se uita pe drumul pe care plecase fiul ei şi nu se încredea în nimeni. Iar când apunea soarele, intra, îl jelea şi îl plângea toată noaptea şi nu avea somn.

8. Când s-au împlinit cele paisprezece zile de nuntă pe care Raguél jurase să le facă pentru fiica lui, Tobía a mers la el şi i-a zis: „Lasă-mă să plec, căci eu ştiu că tatăl meu şi mama mea nu cred că mă vor mai vedea! Acum, te rog, tată, lasă-mă să merg la tatăl meu, căci ţi-am făcut cunoscut cum l-am lăsat!”.

9. Raguél i-a zis lui Tobía: „Rămâi, fiule, rămâi cu mine! Voi trimite mesageri la Tobít, tatăl tău, să-i ducă veşti despre tine”. Dar [Tobía] a zis: „Nicidecum, ci, te rog, lasă-mă să plec acum la tatăl meu!”.

10. Raguél, ridicându-se, i-a dat-o lui Tobía pe Sára, soţia lui, şi jumătate din bunurile sale: slujitori, slujitoare, boi şi oi, măgari şi cămile, haine, argint şi obiecte.

11. I-a lăsat să plece sănătoşi. L-a îmbrăţişat şi i-a zis: „Fii sănătos, fiule, şi mergi sănătos! Domnul cerului să fie binevoitor faţă de voi şi faţă de Sára, soţia ta, şi să-i pot vedea pe copiii voştri înainte de a muri!”.

12. Sárei, fiicei lui, i-a zis: „Mergi la socrul tău, pentru că de acum ei sunt părinţii tăi ca şi cei care te-au născut! Mergi în pace, fiică, şi să aud veşti bune despre tine cât trăiesc!”. I-a îmbrăţişat şi le-a dat drumul.

13. Iar Édna i-a spus lui Tobía: „Fiule şi frate preaiubit: [Domnul] să te aducă înapoi şi să-i văd pe copiii tăi şi ai Sárei, fiica mea, cât trăiesc, înainte să mor! În faţa Domnului ţi-o încredinţez pe fiica mea. Să nu o întristezi în toate zilele vieţii tale! Mergi în pace, fiule! De acum, eu îţi sunt mamă, iar Sára, soră. Să ne meargă bine tuturor, la fel, în toate zilele vieţii noastre!”. I-a sărutat pe amândoi şi le-a dat drumul [să plece] sănătoşi.

14. Tobía a plecat de la Raguél sănătos, bucurându-se şi binecuvântându-l pe Domnul cerului şi al pământului, regele a toate, pentru că i-a călăuzit drumul. Şi i-a spus [lui Raguél]: „Să am bucuria să vă cinstesc în toate zilele vieţii voastre!”.




Livraria Católica

Conheça esses e outros livros em nossa livraria.




“A sua casa deve ser uma escada para o Céu”. São Padre Pio de Pietrelcina