1. Antióh, fiul regelui Demétrios, a trimis scrisori din insulele mării lui Símon, preotul şi etnarhul iudeilor, şi întregului neam.

2. Ele erau redactate în acest fel: „Regele Antióh, lui Símon, marele preot şi etnarh, şi neamului iudeilor, salutare!

3. Câţiva [oameni] periculoşi au pus stăpânire pe regatul părinţilor noştri, dar eu vreau să-mi recapăt domnia ca s-o refac cum era mai înainte. Am adunat o armată numeroasă şi am pregătit corăbii de război.

4. Vreau să debarc în ţară şi să-i alung pe cei care au nimicit ţara noastră şi care au pustiit multe cetăţi din regatul meu.

5. Acum, confirm toate dările de care te-au scutit regii dinaintea mea şi celelalte daruri de care te-au dispensat.

6. Îţi permit să baţi monedă proprie, bani pentru ţara ta.

7. Ierusalímul şi sanctuarul să fie libere şi toate armele pe care le-ai pregătit, toate fortăreţele pe care le-ai construit şi care sunt în stăpânirea ta să fie ale tale.

8. Orice datorie către [vistieria] regală şi [taxele] regale viitoare, de acum şi pentru totdeauna, să fie şterse!

9. Când vom lua în stăpânire regatul nostru, te vom onora pe tine, tot neamul tău şi templul cu cinste mare, în aşa fel încât să fie văzută gloria voastră pe tot pământul”.

10. În anul o sută şaptezeci şi patru a ieşit Antióh spre ţinutul părinţilor săi, a adunat la sine toate armatele, încât puţini au rămas cu Trífon.

11. Antióh l-a urmărit, dar [Trífon], fugind, a venit la Dóra, care este lângă mare.

12. Ştia că aveau să vină asupra lui relele şi că l-au părăsit armatele.

13. Antióh şi-a fixat tabăra la Dóra şi avea cu el douăsprezece mii de bărbaţi războinici şi opt mii de călăreţi.

14. A încercuit cetatea, iar corăbiile de pe mare s-au adunat şi au asediat cetatea de pe pământ şi de pe mare şi nu permiteau nimănui să iasă sau să intre.

15. Numeníos şi cei care erau cu el au venit de la Róma având scrisori pentru regi şi pentru ţinuturi. În ele erau scrise acestea:

16. „Lucius, consulul románilor, regelui Ptoleméu, salutare!

17. Mesagerii iudeilor au venit la noi ca prieteni şi aliaţi trimişi de Símon, marele preot, şi de poporul iudeilor ca să reînnoiască prietenia şi alianţa de la început.

18. Au adus un scut de aur de o mie de mine.

19. Avem plăcerea să scriem regilor şi ţinuturilor ca să nu le provoace rele, să nu lupte împotriva lor, a cetăţilor şi a ţinuturilor lor şi să nu se alieze cu cei care luptă împotriva lor.

20. Ne-a făcut plăcere să primim de la ei scutul.

21. Dacă cei periculoşi fug din ţinutul lor la voi, predaţi-i lui Símon, marele preot, ca să-i pedepsească după legea lor.

22. Aceste lucruri au fost scrise şi regelui Demétrios, lui Atálus, lui Ariarátes şi lui Arsachés

23. şi tuturor ţinuturilor: Sampsamés, Spárta, Délos, Mindós, Sichión, Caría, Sámos, Pamfília, Lícia, Halicárnas, Rodós, Fasélis, Cos, Síde, Árados, Gortína, Cnídos, Cípru şi Ciréne.

24. O copie a acestora am scris-o şi lui Símon, marele preot”.

25. Regele Antióh şi-a fixat tabăra la Dóra în a doua [zi]. Trimitea mereu grupe construind maşinării de război împotriva ei. L-a închis pe Trífon aşa încât [nimeni] nu putea să iasă sau să intre.

26. Símon a trimis la el două mii de bărbaţi aleşi ca să se alieze cu el, împreună cu argint, aur şi multe obiecte.

27. Însă [Antióh] nu a vrut să le primească; din contră, a încălcat toate câte le stabilise pentru el înainte şi s-a înstrăinat de el.

28. L-a trimis la el pe Atenobius, unul dintre prietenii săi, ca să stea de vorbă cu el, zicând: „Voi stăpâniţi Iópe, Gazára şi fortăreaţa din Ierusalím, cetăţi ale regatului meu.

29. Aţi pustiit teritoriile lor şi aţi făcut mare măcel în ţară; stăpâniţi multe locuri în regatul meu.

30. Acum, predaţi cetăţile pe care le stăpâniţi şi tributurile locurilor pe care le aveţi în stăpânire în afara hotarelor Iudeii.

31. Dacă nu, daţi în locul lor cinci sute de talánţi de argint, iar pentru distrugerile pe care le-aţi făcut şi pentru tributurile cetăţilor, alţi cinci sute de talánţi. Altfel, vom veni şi vom lupta împotriva voastră”.

32. Atenobios, prietenul regelui, a venit la Ierusalím, a văzut gloria lui Símon, încăperea cu [obiectele] de aur şi de argint şi mulţimea de slujitori. A rămas uluit şi i-a adus la cunoştinţă cuvintele regelui.

33. Símon a răspuns şi i-a zis: „Noi nu am luat pământ străin şi nu am pus stăpânire pe [proprietăţile] străinilor, ci pe moştenirea părinţilor noştri pe care au stăpânit-o pentru un timp, în mod nedrept, duşmanii noştri.

34. Având un moment favorabil, am luat înapoi moştenirea părinţilor noştri.

35. Cât despre Iópe şi Gazára, pe care le ceri, au provocat poporului şi ţării noastre un mare dezastru. Pentru acestea îţi dăm o sută de talánţi”.

36. [Atenobius] nu i-a răspuns nimic, s-a întors mâniat la rege şi i-a făcut cunoscute aceste cuvinte, gloria lui Símon şi toate câte le-a văzut. Iar regele s-a umplut de mare mânie.

37. Trífon s-a îmbarcat într-o corabie şi a fugit la Ortosía.

38. Regele l-a stabilit pe Cendebéu ca prim strateg al coastei mării şi i-a dat armate de pedestraşi şi de călăreţi.

39. I-a poruncit să-şi fixeze tabăra înaintea Iudeii; i-a poruncit să reconstruiască [cetatea] Cédron, să fortifice porţile, ca să lupte împotriva poporului.

40. Cendebéu s-a dus la Iámnia şi a început să hărţuiască poporul ca să pătrundă în Iudéea, să ia poporul în captivitate şi să-l ucidă.

41. A reconstruit [cetatea] Cédron şi a aşezat acolo cavaleria şi armata ca să iasă să străbată drumurile Iudeii, după cum îi poruncise regele.





“O grau sublime da humildade é não só reconhecer a abnegação, mas amá-la.” São Padre Pio de Pietrelcina