Gênesis, 42

1. Jacó, sabendo que havia trigo no Egito, disse aos seus filhos: “Por que estais olhan­do uns para os outros?

1. Când a văzut Iacób că este grâu în Egipt, Iacób le-a zis fiilor săi: „Pentru ce [stați și] vă uitaţi unii la alţii?”.

2. Eu soube que há trigo no Egito. Descei lá e comprai-o para nós; podere­mos assim viver e escaparemos à morte”.

2. Apoi a zis: „Iată, am auzit că este grâu în Egipt; coborâţi acolo şi cumpăraţi de acolo grâu, pentru ca să trăim şi să nu murim!”.

3. E os dez irmãos de José desceram ao Egito para comprar trigo.

3. Şi au coborât fraţii lui Iosíf, zece din ei, ca să cumpere grâu din Egipt.

4. Jacó não deixou partir com seus irmãos Benjamim, irmão de José, “com medo – pensava ele – de que lhe acontecesse alguma desgraça”.

4. Dar pe Beniamín, fratele lui Iosíf, Iacób nu l-a trimis cu fraţii lui, căci zicea: „nu cumva să i se întâmple vreo nenorocire”.

5. Os filhos de Israel chegaram, pois, no meio de uma multidão de outros para comprar víveres, porque a fome reinava na terra de Canaã.

5. Fiii lui Israél au venit ca să cumpere grâu aşa cum veneau şi [alții], căci era foamete în ţara Canaán.

6. José era o governador de toda a região, e era ele quem vendia o trigo a todo o mundo. Desde sua chegada, os irmãos de José prostraram-se diante dele com o rosto por terra.

6. Iosíf guverna peste ţară şi el era cel care vindea grâu pentru tot poporul ţării. Au venit fraţii lui Iosíf şi i s-au prosternat cu faţa la pământ.

7. José reconheceu-os imedia­tamente, mas, comportando-se com eles como um estrangeiro, disse-lhes com rudeza: “Donde vindes?”. “Da terra de Canaã – responderam eles – para comprar víveres.”

7. Cum i-a văzut pe fraţii lui, Iosíf i-a recunoscut. Dar el nu li s-a făcut cunoscut şi le-a vorbit cu asprime. El le-a zis: „De unde veniţi?”. Ei au răspuns: „Din ţara Canaán, ca să cumpărăm de mâncare”.

8. José reconheceu os seus irmãos, mas eles não o reconheceram.

8. Iosíf i-a recunoscut pe fraţii săi, dar ei nu l-au recunoscut.

9. E lembrava-se dos sonhos que tivera outrora a respeito deles; disse-lhes: “Vós sois espiões: viestes explorar os pontos fracos do país”.

9. Iosíf şi-a adus aminte de visele pe care le visase cu privire la ei şi le-a zis: „Voi sunteţi spioni şi aţi venit să vedeţi locurile slabe ale ţării”.

10. “Não, meu senhor – responderam – teus servos vieram comprar víveres.

10. Ei i-au răspuns: „Nu, domnul meu; servitorii tăi au venit să cumpere hrană.

11. Somos todos filhos do mesmo pai, somos gente honesta; teus servos não são espiões.”

11. Noi toţi suntem fiii unui singur om; suntem oameni cinstiţi; servitorii tăi nu sunt spioni”.

12. “Não é verdade –, disse-lhes ele – viestes explorar os pontos fracos do país.”

12. El le-a zis: „Ba nu! Aţi venit să vedeţi locurile slabe ale ţării”.

13. Eles responderam: “Somos doze irmãos, filhos do mesmo pai, na terra de Canaã. O mais novo está agora em casa de nosso pai, o outro já não existe”.

13. Ei au zis: „Servitorii tăi sunt doisprezece. Noi suntem fraţi, fii ai unui singur om din ţara Canaán; şi, iată, cel mai mic este azi cu tatăl nostru, iar unul nu mai este”.

14. José disse-lhes: “É bem como eu disse: sois espiões.

14. Iosíf le-a zis: „E întocmai cum v-am zis eu când am spus: «Sunteţi spioni».

15. Sereis, aliás, postos à prova: pela vida do faraó, não saireis daqui antes que tenha vindo vosso irmão mais novo.

15. În aceasta veţi fi puşi la încercare. Pe viaţa lui Faraón că nu veţi ieşi de aici până nu va veni aici fratele vostru cel mai mic!

16. Mandai um de vós buscá-lo; enquanto isso, ficareis prisioneiros. Vossas palavras serão assim provadas, e veremos se disses­tes a verdade. Do contrário, pela vida do faraó, sois espiões!”.

16. Trimiteţi pe unul dintre voi să-l aducă pe fratele vostru, iar voi rămâneţi prizonieri! Astfel, cuvintele voastre vor fi puse la încercare pentru a şti dacă adevărul este cu voi. Dacă nu, pe viaţa lui Faraón, voi sunteţi spioni”.

17. E mandou metê-los na prisão durante três dias.

17. Şi i-a pus pe toţi sub pază timp de trei zile,

18. No terceiro dia, José disse-lhes: “Fazei isto, e vivereis, porque sou cheio do temor a Deus.

18. iar a treia zi Iosíf le-a spus: „Faceţi aceasta şi veţi trăi, căci şi eu mă tem de Dumnezeu!

19. Se sois gente de bem, que um dentre vós fique detido em prisão; e os outros partam levando o trigo para alimentar vossas famílias.

19. Dacă sunteţi oameni cinstiţi, un frate de-ai voștri să rămână prizonier în închisoarea în care voi aţi fost, iar voi plecaţi şi duceţi grâu pentru familiile voastre înfometate!

20. Trazei-me então vosso irmão mais novo, para que eu possa verificar a verdade de vossas palavras, e não morrereis”. Foi o que fizeram.

20. Aduceţi-mi-l pe fratele vostru cel mai mic! Astfel, vorbele voastre vor fi credibile şi nu veţi muri”. Ei au făcut aşa.

21. Disseram uns aos outros: “Em verdade, somos culpados pelo crime cometido contra o nosso irmão, porque víamos a angústia de sua alma quando ele nos suplicava, e não o escutamos! Eis por que veio sobre nós esta desgraça!”.

21. Îşi spuneau unul către altul: „Într-adevăr, noi suntem vinovaţi faţă de fratele nostru Iosíf, pentru că am văzut strâmtorarea sufletului său când se ruga de noi şi nu l-am ascultat. De aceea a venit peste noi strâmtorarea aceasta”.

22. “Não vos tinha eu dito, disse-lhes Rúben, para não pecardes contra o menino? Não quisestes ouvir-me, e eis agora que nos é reclamado o seu sangue!”

22. Rubén le-a răspuns: „Oare nu v-am spus să nu săvârşiţi păcat împotriva copilului? Dar voi nu m-aţi ascultat. Acum, iată, sângele lui caută [răzbunare] la noi!”.

23. Ora, não sabiam que José os compreendia, porque lhes tinha falado por meio de um intér­prete.

23. Ei nu ştiau că Iosíf aude [și înțelege], deoarece era un interpret între ei.

24. E José afastou-se deles para chorar. Voltou em seguida e falou-lhes; e escolheu Simeão, ao qual mandou prender na presença deles.

24. Iosíf s-a dus de lângă ei şi a plâns. Apoi s-a întors la ei şi le-a vorbit; l-a luat dintre ei pe Simeón şi l-a legat în faţa ochilor lor.

25. José ordenou depois que se enchessem de trigo os seus sacos, e que se pusesse o dinheiro de cada um em seu saco de viagem, e também que se lhes dessem provisões para o caminho: assim foi feito.

25. Iosíf a poruncit să li se umple sacii cu grâu, să pună înapoi arginții fiecăruia în sacul său şi să li se dea provizii pentru drum. Şi aşa li s-a făcut.

26. Eles carregaram o trigo sobre os seus jumentos e partiram.

26. Ei şi-au încărcat grâul pe măgari şi au plecat de acolo.

27. Na estalagem, abrindo um deles o seu saco para dar de comer ao seu jumento, viu que o seu dinheiro estava na boca do saco.

27. Unul din ei şi-a deschis sacul ca să dea nutreţ măgarului la un loc de popas. A văzut arginții săi la gura sacului

28. “Devolve­ram-me o meu dinheiro – disse ele aos seus irmãos –; ei-lo aqui no meu saco!” Desfaleceu-se-lhes o coração, e, tomados de espanto, disseram uns aos outros: “Que é isto que Deus nos fez?”.

28. şi el a zis fraţilor săi: „Mi s-a înapoiat argintul: iată, sunt în sacul meu!”. Atunci le-a sărit inima din loc şi au zis unul altuia tremurând: „Ce înseamnă oare lucrul acesta pe care ni l-a făcut Dumnezeu?”.

29. Voltaram para junto de Jacó, seu pai, na terra de Canaã, e contaram-lhe nestes termos tudo o que lhes tinha acontecido:

29. S-au întors la tatăl lor, Iacób, în ţara Canaán şi i-au făcut cunoscut tot ce li se întâmplase, zicând:

30. “O homem que governa o país nos falou asperamente e nos tomou por espiões.

30. „Omul care este domnul ţării ne-a vorbit aspru şi ne-a luat drept spioni ai ţării.

31. Dissemos-lhe que éramos gente honesta, e não espiões;

31. Noi i-am spus: «Noi suntem cinstiţi, nu suntem spioni.

32. que éramos doze irmãos, filhos do mesmo pai, dos quais um já não existia mais, e o mais novo estava no momento com nosso pai, na terra de Canaã.

32. Noi suntem doisprezece fraţi, fii ai tatălui nostru; unul nu mai este şi cel mai tânăr este acum cu tatăl nostru în ţara Canaán».

33. O governador do país disse-nos: por isso reconhecerei se sois gente de bem: deixai junto de mim um de vossos irmãos, levai o trigo que precisais para alimentar vossas famílias, e parti.

33. Omul care este domnul ţării ne-a zis: «Iată cum voi şti că sunteţi cinstiţi! Lăsaţi să stea la mine pe unul dintre fraţii voştri, luaţi [hrană] pentru casele voastre înfometate şi plecaţi!

34. Vós me conduzireis então vosso irmão mais novo: assim saberei que não sois espiões, mas gente honesta. Eu vos devolverei então vosso irmão, e podereis negociar no país”.

34. Aduceţi-mi-l pe fratele vostru cel mic! Voi şti astfel că nu sunteţi spioni, ci oameni cinstiţi; vi-l voi da înapoi pe fratele vostru şi veţi putea să cutreieraţi prin ţară»”.

35. E, esvaziando os seus sacos, eis que o pacote de dinheiro de cada um se encontrava em seu saco. Quando eles e seu pai viram seu dinheiro, tiveram medo.

35. Când şi-au golit sacii, iată că în sacul fiecăruia era punga cu arginți a fiecăruia. Văzând pungile cu argintul lor, s-au temut şi ei, şi tatăl lor.

36. Jacó disse-lhes: “Vós me tirais os meus filhos! José já não existe, Simeão tampouco, e quereis me tomar ainda Benjamim! Tudo vem cair sobre mim!”.

36. Tatăl lor, Iacób, le-a zis: „M-aţi lăsat fără copii: Iosíf nu mai este, Simeón nu mai este şi vreţi să-l luaţi şi pe Beniamín. Asupra mea sunt toate”.

37. Rúben disse-lhe: “Tira a vida aos meus dois filhos, se eu não te reconduzir Benja­mim! Confia-o a mim: eu o trarei de volta”.

37. Rubén i-a spus tatălui său, zicând: „Să-i omori pe cei doi fii ai mei dacă nu ţi-l aduc înapoi; dă-l în mâna mea şi eu ţi-l voi aduce înapoi!”.

38. “Meu filho – tornou Jacó – não descerá convosco, porque seu irmão morreu, e só resta ele. Se lhe acontecesse um acidente nesta viagem que ides fazer, faríeis descer os meus cabelos brancos à habitação dos mortos, sob o peso da dor.”

38. El a zis: „Fiul meu nu va coborî împreună cu voi; căci fratele lui a murit şi el a rămas singur; dacă i s-ar întâmpla vreo nenorocire în călătoria pe care o faceţi, o să-mi coborâţi cărunteţea, cu îndurerare, în locuinţa morţilor”.