II Coríntios, 3

1. Recomeçamos a fazer o nosso próprio elogio? Temos, acaso, como alguns, necessidade de vos apresentar ou receber de vós carta de recomendação?

1. Oare începem din nou să ne prezentăm pe noi înşine? Sau avem noi nevoie, ca alţii, de scrisori de recomandare pentru voi sau de la voi?

2. Vós mesmos sois a nossa carta, escrita em nossos corações, conhecida e lida por todos os homens.

2. Voi sunteţi scrisoarea noastră, scrisă în inimile noastre, cunoscută şi citită de toţi oamenii.

3. Não há dúvida de que vós sois uma carta de Cristo, redigida por nosso ministério e escrita, não com tinta, mas com o Espírito de Deus vivo, não em tábuas de pedra, mas em tábuas de carne, isto é, em vossos corações.

3. Căci este evident că voi sunteţi scrisoarea lui Cristos alcătuită de noi, scrisă nu cu cerneală, ci cu Duhul Dumnezeului celui viu, nu pe table de piatră, ci pe tablele de carne ale inimilor.

4. Tal é a convicção que temos em Deus por Cristo.

4. Noi avem o astfel de convingere înaintea lui Dumnezeu prin Cristos.

5. Não que sejamos capazes por nós mesmos de ter algum pensamento, como de nós mesmos. Nossa capacidade vem de Deus.

5. Nu că am fi noi în stare de la noi înşine să gândim ceva, ca şi cum ar veni de la noi, ci competenţa noastră [vine] de la Dumnezeu,

6. Ele é que nos fez aptos para ser ministros da Nova Aliança, não a da letra, e sim a do Espírito. Porque a letra mata, mas o Espírito vivifica.

6. care ne-a făcut în stare să fim slujitori ai noii alianţe, nu ai literei, ci ai Duhului, pentru că litera ucide, pe când Duhul dă viaţă.

7. Ora, se o ministério da morte, gravado com letras em pedras, se revestiu de tal glória que os filhos de Israel não podiam fitar os olhos no rosto de Moisés, por causa do resplendor de sua face (embora transitório),*

7. Iar dacă slujirea [care duce] spre moarte, cu litere săpate în piatră, a fost [atât de plină] de glorie încât fiii lui Israél nu puteau să se uite la faţa lui Moise din cauza gloriei feţei lui, chiar dacă era trecătoare,

8. quanto mais glorio­so não será o ministério do Espírito!*

8. cu cât mai glorioasă nu va fi slujirea Duhului!

9. Se o ministério da condenação já foi glorioso, muito mais o há de sobrepujar em glória o ministério da justificação!

9. Dacă slujirea [care duce] spre condamnare a fost [plină] de glorie, cu mult mai mult o va întrece în glorie slujirea [care duce] spre justificare.

10. Aliás, sob esse aspecto e em comparação dessa glória eminentemente superior, empalidece a glória do primeiro ministério.

10. Şi nici măcar nu a fost glorios ceea ce era mărit în această privinţă în faţa acestei glorii neobişnuite,

11. Se o transitório era glorioso, muito mais glorioso é o que permanece!

11. căci dacă ceea ce era trecător s-a arătat [plin] de glorie, cu atât mai mult va fi [plin] de glorie ceea ce rămâne!

12. Em posse de tal esperança, procedemos com total desassombro.

12. Aşadar, având o astfel de speranţă, noi umblăm cu multă îndrăzneală,

13. Não fazemos como Moisés, que cobria o rosto com um véu para que os filhos de Israel não fixassem os olhos no fim daquilo que era transitório.*

13. nu ca Moise, care îşi punea vălul pe faţă ca fiii lui Israél să nu privească fix la sfârşitul a ceea ce era trecător.

14. Em consequência, a inteligência deles permaneceu obscurecida. Ainda agora, quando leem o Antigo Testamento, esse mesmo véu permanece abaixado, porque é só em Cristo que ele deve ser levantado.

14. Dar minţile lor s-au întunecat, căci până în zilele de astăzi, când se citeşte vechea alianţă, rămâne acelaşi văl care nu s-a mai ridicat, fiindcă a fost desfiinţat de Cristos.

15. Por isso, até o dia de hoje, quando leem Moisés, um véu cobre-lhes o coração.

15. Însă până astăzi, ori de câte ori este citit Moise, rămâne un văl pe inimile lor.

16. Esse véu só será tirado quando se converterem ao Senhor.

16. Însă, ori de câte ori cineva se întoarce la Domnul, vălul este dat la o parte,

17. Ora, o Senhor é Espírito e, onde está o Espírito do Senhor, aí há liberdade.*

17. căci Domnul este Duhul şi unde este Duhul Domnului acolo este libertate,

18. Mas todos nós temos o rosto descoberto, refletimos como num espelho a glória do Senhor e nos vemos transformados nessa mesma imagem, sempre mais resplandecentes, pela ação do Espírito do Senhor.

18. iar noi toţi care, cu faţa descoperită, privim ca într-o oglindă gloria Domnului, suntem schimbaţi în acelaşi chip al lui tot mai glorios aşa cum dă Duhul Domnului.