II Coríntios, 7

1. Depositários de tais promessas, caríssimos, purifiquemo-nos de toda imundície da carne e do espírito, realizando plenamente nossa santifi­ca­ção no temor de Deus.

1. Aşadar, iubiţilor, având noi aceste promisiuni, să ne purificăm de orice pată a trupului şi a duhului, desăvârşind sfinţenia în frica lui Dumnezeu.

2. Acolhei-nos dentro do vosso coração. A ninguém temos ofendido, a ninguém temos arruinado, a ninguém temos enganado.

2. Acceptaţi-ne: noi n-am nedreptăţit pe nimeni, n-am vătămat pe nimeni, n-am înşelat pe nimeni!

3. Não vos digo isto por vos condenar, pois já vos declaramos que estais em nosso coração, conosco unidos na morte e unidos na vida.

3. Nu spun aceasta ca să vă condamn: v-am spus de mai înainte că sunteţi în inimile noastre ca să murim împreună şi ca să trăim împreună.

4. Tenho grande confiança em vós. Grande é o motivo de me gloriar de vós. Estou cheio de consolação, transbordo de gozo em todas as nossas tribulações.

4. Am toată încrederea în voi şi mă mândresc mult cu voi. Sunt plin de mângâiere şi copleşit de bucurie în ciuda tuturor necazurilor noastre.

5. De fato, à nossa chegada em Macedônia, ne­nhum repouso teve o nosso corpo. Eram aflições de todos os lados, combates por fora, temores por dentro.

5. Căci şi după ce am ajuns în Macedónia, trupul nostru nu a avut odihnă, ci în toate am avut necazuri: din afară lupte, dinăuntru temeri.

6. Deus, porém, que consola os humildes, confortou-nos com a chegada de Tito;

6. Însă Dumnezeu, cel care îi mângâie pe cei umili, ne-a mângâiat şi pe noi prin venirea lui Tit;

7. e não somente com a sua chegada, mas também com a consolação que ele recebeu de vós. Ele nos contou o vosso ardor, as vossas lágrimas, a vossa solicitude por mim, de modo que ainda mais me regozijei.

7. şi nu numai prin venirea lui, ci şi prin mângâierea cu care am fost mângâiat de voi, făcându-ne cunoscută dorinţa voastră aprinsă, suspinul vostru, zelul vostru pentru mine, aşa încât m-am bucurat şi mai mult.

8. Se minha carta vos penalizou, não me arrependo. Se a princípio o senti (porque vejo que, ao menos por um momento, essa carta vos penalizou),

8. Deşi v-am întristat cu scrisoarea mea, nu-mi pare rău şi chiar dacă mi-ar fi părut rău – căci văd că scrisoarea aceea v-a întristat pentru o vreme –

9. agora me alegro, não porque fostes entristecidos, mas porque essa tristeza vos levou à penitência. Pois fostes entristecidos segundo Deus, de modo que nenhum dano sofrestes de nossa parte.

9. acum mă bucur nu pentru că v-aţi întristat, ci pentru că, întristându-vă, aţi ajuns la convertire. Căci v-aţi întristat după [voinţa] lui Dumnezeu ca să nu suferiţi nimic din partea noastră.

10. De fato, a tristeza segundo Deus produz um arrependimento salutar de que ninguém se arre­pende, enquanto a tristeza do mundo produz a morte.

10. Într-adevăr, întristarea după [voinţa lui] Dumnezeu aduce convertirea spre mântuire, fără regrete, pe când întristarea lumii aduce moartea.

11. Vede, pois, que solicitude operou em vós a tristeza segundo Deus! Muito mais: que escusas! Que indignação! Que temor! Que ardor! Que zelo! Que severidade! Mostrastes em tudo que não tínheis culpa nesse assunto.

11. Iată ce elan v-a adus tocmai această întristare a voastră după [voinţa lui] Dumnezeu! Ce dezvinovăţire! Ce indignare! Ce teamă! Ce dorinţă aprinsă! Ce zel! Ce pedeapsă! În toate v-aţi prezentat pe voi înşivă ca fiind nevinovaţi faţă de acest fapt.

12. Portanto, se vos escrevi, não o fiz por causa daquele que cometeu a ofensa, nem por causa do ofendido; foi para que se manifestasse a vossa dedicação por mim diante de Deus.

12. Acum, dacă v-am scris, nu am făcut-o din cauza celui care a făcut nedreptatea, nici din cauza celui care a suferit nedreptatea, ci ca să fie cunoscut entuziasmul vostru faţă de noi înaintea lui Dumnezeu.

13. Eis o que nos tem consolado. Mas, acima dessa consolação, o que nos deixou sobremaneira contentes foi a alegria de Tito, cujo coração tranquilizastes.

13. Pentru aceasta am fost mângâiaţi. Dar, pe lângă această mângâiere a voastră, ne-am bucurat şi mai mult de bucuria lui Tit, căruia voi toţi i-aţi liniştit sufletul.

14. Se me gloriei de vós em presença dele, não fui envergonhado. Pois, assim como tudo o que vos temos dito foi conforme a verdade, assim também o louvor que de vós fizemos a Tito demonstrou-se verdadeiro.

14. Căci dacă ne-am mândrit cu ceva în privinţa voastră faţă de el, nu ne-am făcut de ruşine, ci, aşa cum în toate v-am vorbit în adevăr, la fel şi mândria noastră în faţa lui Tit a fost adevărată.

15. A sua afeição por vós é cada vez maior, quando se lembra da obediência que todos vós lhe testemunhastes, de como o recebestes com respeito e deferência.

15. Afecţiunea lui faţă de voi este şi mai mare, când îşi aduce aminte de ascultarea voastră, a tuturor, cum l-aţi primit cu teamă şi cutremur.

16. Alegro-me por poder contar convosco em tudo.

16. Mă bucur că în toate pot avea încredere în voi.