I Coríntios, 3

1. A vós, irmãos, não vos pude falar como a homens espirituais, mas como a carnais, como a criancinhas em Cristo.

1. Iar eu, fraţilor, n-am putut să vă vorbesc ca unor [oameni] spirituali, ci ca unor [oameni] de carne, ca unor copilaşi în Cristos.

2. Eu vos dei leite a beber, e não alimento sólido que ainda não podíeis suportar. Nem ainda agora o podeis, porque ainda sois carnais.

2. V-am dat să beţi lapte, nu mâncare [solidă], pentru că încă nu [o] puteaţi [primi], ba nici acum nu puteţi,

3. Com efeito, enquanto houver entre vós ciúmes e contendas, não será porque sois carnais e procedeis de um modo totalmente humano?

3. pentru că sunteţi încă [oameni] de carne. Într-adevăr, când între voi există invidie şi ceartă, nu sunteţi oare [oameni] de carne şi nu umblaţi în felul oamenilor?

4. Quando, entre vós, um diz: “Eu sou de Paulo” – e outro –: “Eu, de Apolo” –, não é isso um modo de pensar totalmente humano?*

4. Când unul spune: „Eu sunt al lui Paul”, iar altul: „Eu al lui Apólo”, nu sunteţi voi oameni?

5. Pois quem é Apolo? E quem é Paulo? Simples servos, por cujo intermédio abraçastes a fé, e isso conforme a medida que o Senhor repartiu a cada um deles:

5. Dar ce este Apólo? Sau ce este Paul? Nişte slujitori, fiecare după cum i-a dat Domnul, prin care aţi [început] să credeţi.

6. eu plantei, Apolo regou, mas Deus é quem fez crescer.

6. Eu am plantat, Apólo a udat, însă Dumnezeu a făcut să crească,

7. Assim, nem o que planta é alguma coisa nem o que rega, mas só Deus, que faz crescer.

7. aşa încât nici cel care plantează, nici cel care udă nu este nimic, ci Dumnezeu, cel care face să crească.

8. O que planta ou o que rega são iguais; cada um receberá a sua recompensa, segundo o seu trabalho.

8. Şi cel care plantează, şi cel care udă sunt una şi fiecare îşi va primi plata proprie după truda proprie.

9. Nós somos operários com Deus. Vós, o campo de Deus, o edi­fício de Deus.*

9. Căci noi suntem colaboratorii lui Dumnezeu, iar voi sunteţi ogorul lui Dumnezeu, zidirea lui Dumnezeu.

10. Segundo a graça que Deus me deu, como sábio arquiteto lancei o fundamento, mas outro edifica sobre ele.

10. După harul lui Dumnezeu care mi-a fost dat, ca un arhitect înţelept, eu am pus temelia, iar un altul construieşte deasupra, dar fiecare să aibă grijă cum construieşte!

11. Quanto ao fundamento, ninguém pode pôr outro diverso daquele que já foi posto: Jesus Cristo.

11. Căci nimeni nu poate să pună o altă temelie în afară de cea existentă, care este Isus Cristos.

12. Agora, se alguém edifica sobre este fundamento, com ouro, ou com prata, ou com pedras preciosas, com madeira, ou com feno, ou com palha,

12. Dar dacă cineva pune pe această temelie aur, argint, pietre preţioase, lemn, fân, paie,

13. a obra de cada um aparecerá. O dia (do julgamento) irá demonstrá-lo. Será descoberto pelo fogo; o fogo provará o que vale o trabalho de cada um.

13. lucrarea fiecăruia va fi dată pe faţă, căci ziua [Domnului] o va face cunoscută, pentru că în foc va fi dezvăluită şi focul va arăta cum este lucrarea fiecăruia.

14. Se a construção resistir, o cons­trutor receberá a recompensa.

14. Dacă lucrarea pe care cineva o construieşte deasupra rămâne, va primi răsplată,

15. Se pegar fogo, arcará com os danos. Ele será salvo, porém passando de alguma maneira através do fogo.

15. dacă lucrarea lui va fi arsă, va fi pedepsit. El va fi totuşi mântuit, dar numai ca prin foc.

16. Não sabeis que sois o Templo de Deus, e que o Espírito de Deus habita em vós?*

16. Nu ştiţi că voi sunteţi templul lui Dumnezeu şi că Duhul lui Dumnezeu locuieşte în voi?

17. Se alguém destruir o Templo de Deus, Deus o destruirá. Porque o templo de Deus é sagrado – e isso sois vós.*

17. Dacă cineva distruge templul lui Dumnezeu, şi Dumnezeu îl va distruge pe el. Căci templul lui Dumnezeu, care sunteţi voi, este sfânt.

18. Ninguém se engane a si mesmo. Se alguém dentre vós se julga sábio à maneira deste mundo, faça-se louco para tornar-se sábio,

18. Să nu se înşele nimeni! Dacă cineva dintre voi crede că este înţelept în lumea aceasta, să devină nebun ca să devină înţelept,

19. porque a sabedoria deste mundo é loucura diante de Deus; pois (diz a Escritura) ele apanhará os sábios na sua própria astúcia (Jó 5,13).

19. pentru că înţelepciunea acestei lumi este o nebunie înaintea lui Dumnezeu, căci este scris: „El îi va pierde pe cei înţelepţi în şiretenia lor”

20. E em outro lugar: O Senhor conhece os pensamentos dos sábios, e ele sabe que são vãos (Sl 93,11).

20. şi din nou: „Domnul cunoaşte gândurile celor înţelepţi, el ştie că sunt zadarnice”.

21. Portanto, ninguém ponha sua glória nos homens. Tudo é vosso:

21. Astfel încât nimeni să nu se laude cu oamenii, căci toate sunt ale voastre:

22. Paulo, Apolo, Cefas, o mundo, a vida, a morte, o presente e o futuro. Tudo é vosso!

22. fie Paul, fie Apólo, fie Chéfa, fie lumea, fie viaţa, fie moartea, fie cele prezente, fie cele viitoare: toate sunt ale voastre,

23. Mas vós sois de Cristo, e Cristo é de Deus.

23. iar voi sunteţi ai lui Cristos, iar Cristos al lui Dumnezeu.