I Coríntios, 11

1. Tornai-vos os meus imitadores, como eu o sou de Cristo.

1. Fiţi imitatorii mei aşa cum eu sunt al lui Cristos!

2. Eu vos felicito, porque em tudo vos lem­brais de mim, e guardais as minhas instruções, tais como eu vo-las transmiti.

2. Vă laud că toţi vă aduceţi aminte de mine şi că ţineţi tradiţiile aşa cum vi le-am transmis.

3. Mas quero que saibais que senhor de todo homem é Cristo, senhor da mulher é o homem, senhor de Cristo é Deus.

3. Vreau să ştiţi: Cristos este capul oricărui bărbat, iar capul femeii este bărbatul şi capul lui Cristos este Dumnezeu.

4. Todo homem que ora ou profetiza com a cabeça coberta falta ao respeito ao seu senhor.*

4. Oricare bărbat care se roagă sau profeţeşte având capul acoperit îşi face de ruşine capul.

5. E toda mulher que ora ou profetiza, não tendo coberta a cabeça, falta ao respeito ao seu senhor, porque é como se estivesse rapada.*

5. Însă orice femeie care se roagă sau profeţeşte cu capul neacoperit îşi face de ruşine capul, pentru că este acelaşi lucru ca şi cum ar fi rasă.

6. Se uma mulher não se cobre com um véu, então corte o cabelo. Ora, se é vergonhoso para a mulher ter os cabelos cortados ou a cabeça rapada, então que se cubra com um véu.

6. Dacă o femeie nu se acoperă, să-şi taie părul! Dar dacă este o ruşine pentru o femeie să-şi taie părul sau să se radă, atunci să se acopere!

7. Quanto ao homem, não deve cobrir sua cabeça, porque é imagem e esplendor de Deus; a mulher é o reflexo do homem.

7. Bărbatul nu este dator să-şi acopere capul, pentru că este chipul şi gloria lui Dumnezeu, pe când femeia este gloria bărbatului.

8. Com efeito, o homem não foi tirado da mulher, mas a mulher do homem;

8. Căci nu bărbatul este din femeie, ci femeia din bărbat.

9. nem foi o homem criado para a mulher, mas sim a mulher para o homem.

9. Şi nu bărbatul a fost făcut pentru femeie, ci femeia pentru bărbat.

10. Por isso, a mulher deve trazer o sinal da submissão sobre sua cabeça, por causa dos anjos.*

10. De aceea, femeia este datoare să aibă un semn de supunere pentru îngeri.

11. Com tudo isso, aos olhos do Senhor, nem o homem existe sem a mulher, nem a mulher sem o homem.

11. Totuşi, nici femeia fără bărbat şi nici bărbatul fără femeie în Domnul.

12. Pois a mulher foi tirada do homem, porém o homem nasce da mulher, e ambos vêm de Deus.

12. Căci aşa cum femeia este din bărbat, tot la fel şi bărbatul există prin femeie şi toate sunt de la Dumnezeu.

13. Julgai vós mesmos: é decente que uma mulher reze a Deus sem estar coberta com véu?

13. Judecaţi voi înşivă: se cuvine oare ca femeia să se roage, înaintea lui Dumnezeu, descoperită?

14. A própria natureza não vos ensina que é uma desonra para o homem usar cabelo comprido?

14. Nu vă învaţă firea că este o necinste ca bărbatul să poarte părul lung,

15. Ao passo que é glória para a mulher uma longa cabeleira, porque lhe foi dada como um véu.

15. în timp ce este o glorie ca femeia să aibă părul lung? Căci părul lung îi este dat ca un văl.

16. Se, no entanto, alguém quiser contestar, nós não temos tal costume e nem as igrejas de Deus.

16. Dacă cuiva i se pare că este certăreţ, nici noi nu avem alt obicei şi nici Bisericile lui Dumnezeu.

17. Fazendo-vos essas adver­tências, não vos posso louvar a respeito de vossas assembleias que causam mais prejuízo que proveito.

17. Învăţându-vă aceasta, nu vă laud, căci vă adunaţi nu spre binele, ci spre dauna voastră.

18. Em primeiro lugar, ouço dizer que, quando se reúne a vossa assembleia, há desarmonias entre vós. (E em parte eu acredito.

18. În primul rând, aud că atunci când vă adunaţi, între voi sunt dezbinări; şi în parte o cred.

19. É necessário que entre vós haja partidos para que possam manifestar-se os que são realmente virtuosos.)

19. De fapt, trebuie să fie şi grupări între voi ca să iasă la lumină cei apreciaţi dintre voi.

20. Desse modo, quando vos reunis, já não é para comer a ceia do Senhor,*

20. Aşadar, când vă adunaţi la un loc, n-o faceţi ca să mâncaţi Cina Domnului,

21. porquanto, mal vos pondes à mesa, cada um se apressa a tomar sua própria refeição; e enquanto uns têm fome, outros se fartam.

21. căci fiecare se grăbeşte să-şi ia propria cină ca s-o mănânce şi unul rămâne flămând, pe când altul se îmbată.

22. Porventura não tendes casa onde comer e beber? Ou menosprezais a Igreja de Deus, e quereis envergonhar aqueles que nada têm? Que vos direi? Devo louvar-vos? Não! Nisso não vos louvo...

22. Oare nu aveţi case ca să mâncaţi şi să beţi, sau dispreţuiţi Biserica lui Dumnezeu şi vreţi să-i faceţi de ruşine pe cei care nu au? Ce să vă zic? Să vă laud? În privinţa aceasta nu vă laud.

23. Eu recebi do Senhor o que vos transmiti: que o Senhor Jesus, na noite em que foi traído, tomou o pão

23. (Mt 26,26-29; Mc 14,22-25; Lc 22,14-20) Căci eu am primit de la Domnul ceea ce v-am transmis: că Domnul Isus, în noaptea în care era vândut, a luat pâinea

24. e, depois de ter dado graças, partiu-o e disse: “Isto é o meu corpo, que é entregue por vós; fazei isto em memória de mim”.

24. şi, mulţumind, a frânt-o şi a zis: „Acesta este trupul meu cel care este pentru voi. Faceţi aceasta în amintirea mea!”.

25. Do mesmo modo, depois de haver ceado, tomou também o cálice, dizendo: “Este cálice é a Nova Aliança no meu sangue; todas as vezes que o beberdes, fazei-o em memória de mim”.

25. De asemenea, după cină, a luat potirul spunând: „Acesta este potirul noului legământ în sângele meu. Faceţi aceasta, ori de câte ori beţi, în amintirea mea!”.

26. Assim, todas as vezes que comeis desse pão e bebeis desse cálice lembrais a morte do Senhor, até que venha.

26. Căci ori de câte ori mâncaţi din pâinea aceasta şi beţi din potirul acesta, vestiţi moartea Domnului până când va veni.

27. Portanto, todo aquele que comer o pão ou beber o cálice do Senhor indignamente será culpável do corpo e do sangue do Senhor.

27. Astfel, cine mănâncă pâinea şi bea potirul Domnului în mod nevrednic va fi vinovat faţă de trupul şi sângele Domnului.

28. Que cada um se examine a si mesmo e, assim, coma desse pão e beba desse cálice.

28. De aceea, omul să se cerceteze şi astfel să mănânce din pâine şi să bea din potir.

29. Aquele que o come e o bebe sem distinguir o corpo do Senhor, come e bebe a sua própria condenação.

29. Căci cine mănâncă şi bea nesocotind trupul, îşi mănâncă şi îşi bea propria condamnare.

30. Essa é a razão por que entre vós há muitos adoentados e fracos, e muitos mortos.*

30. De aceea sunt între voi mulţi neputincioşi şi bolnavi şi mulţi au murit.

31. Se nos examinássemos a nós mesmos, não seríamos julgados.

31. Dacă ne-am judeca pe noi înşine, nu am mai fi judecaţi.

32. Mas, sendo julgados pelo Senhor, ele nos castiga para não sermos condenados com o mundo.

32. Dar fiind judecaţi de Domnul, suntem corectaţi, ca să nu fim condamnaţi împreună cu lumea.

33. Portanto, irmãos meus, quando vos reunis para a ceia, esperai uns pelos outros.

33. Aşadar, fraţii mei, când vă adunaţi ca să mâncaţi, aşteptaţi-vă unii pe alţii!

34. Se alguém tem fome, coma em casa. Assim vossas reuniões não vos atrairão a condenação. As demais coisas eu determinarei quando for ter convosco.

34. Dacă îi este foame cuiva, să mănânce acasă, ca să nu vă adunaţi spre condamnare! Celelalte le voi hotărî când voi veni.