Fondare 143 Risultati per: privire
Nu s-a abătut de la porunca regelui cu privire la preoţi şi levíţi, cu privire la niciun lucru, nici cu privire la vistierii. (Cartea a doua a Cronicilor 8, 15)
„Mergeţi şi căutați-l pe Domnul pentru mine şi pentru restul lui Israél şi al lui Iúda cu privire la cuvintele acestei cărţi care a fost găsită. Căci mare este mânia Domnului şi gata să se verse peste noi, pentru că părinţii noştri n-au păzit cuvântul Domnului şi n-au împlinit tot ceea ce este scris în cartea aceasta. (Cartea a doua a Cronicilor 34, 21)
„În primul an al regelui Círus, regele Círus a dat poruncă cu privire la casa lui Dumnezeu din Ierusalím: «Casa să fie construită ca un loc unde se aduc jertfe; temeliile ei să fie puse trainic, înălţimea ei să fie de şaizeci de cóţi şi lăţimea ei să fie de şaizeci de cóţi. (Cartea lui Ésdra 6, 3)
Dau poruncă ce să faceţi cu privire la bătrânii acestor iudei pentru construirea casei lui Dumnezeu: din bunurile regelui, din tributul de dincolo de Râu, să se dea acelor oameni cheltuielile, ca să nu se oprească! (Cartea lui Ésdra 6, 8)
Aceasta este copia scrisorii pe care i-a dat-o regele Artaxérxes lui Ésdra, preotul şi scribul care cunoştea poruncile şi legile Domnului cu privire la Israél: (Cartea lui Ésdra 7, 11)
Să stea căpeteniile noastre în locul întregii adunări! Toţi cei care au locuit cu femei străine în cetăţile noastre să vină la timpul hotărât cu bătrânii şi judecătorii fiecărei cetăţi, până când se va întoarce de la noi focul mâniei Dumnezeului nostru cu privire la acest lucru”. (Cartea lui Ésdra 10, 14)
Căci era o poruncă a regelui şi o înţelegere cu privire la cântăreţi, după necesitatea fiecărei zile. (Cartea lui Nehemía 11, 23)
[A treia zeciuială] o dădeam orfanilor, văduvelor şi prozeliţilor care locuiau cu fiii lui Israél: le-o aduceam şi le-o dădeam o dată la trei ani. Iar noi o mâncam după hotărârea dată cu privire la acestea în legea lui Moise şi după poruncile pe care le dăduse Debóra, mama tatălui meu, Ananiél, pentru că tata m-a lăsat orfan şi a murit. (Cartea lui Tobía 1, 8)
[toate acestea] într-o singură zi, în toate provinciile regelui Artaxérxes, în ziua a treisprezecea a lunii a douăsprezecea, adică luna Adár. (12a) Aceasta este copia scrisorii care a fost scrisă: (12b) „Artaxérxes, regele cel mare, celor din India până în Etiópia, celor o sută douăzeci şi şapte de provincii, guvernatorilor şi celor ce ne sunt fideli, sănătate! (12c) Mulţi care au primit adesea cinstiri din îmbelşugata bunătate a binefăcătorilor au râvnit la mai mult şi caută numai să le facă rău supuşilor; nefiind capabili să poarte ceea ce trebuia să-i mulţumească, au plănuit să se ridice împotriva binefăcătorilor lor. 12d Nu se mulţumesc să dispreţuiască recunoştinţa oamenilor, ci au devenit aroganţi din cauza laudelor unor oameni străini; se gândesc că vor scăpa de dreptatea Dumnezeului care vede totul şi urăşte răul. 12e Adesea, şi mulţi dintre cei care au fost constituiţi la putere, pentru că au încredinţat prietenilor de încredere administrarea lucrurilor şi s-au lăsat influenţaţi, au avut de suportat sânge nevinovat şi au căzut în nedreptăţi iremediabile. 12f Ei înşală prin discursuri maliţioase, amăgind curata bună-credinţă a stăpânilor. 12g Putem să vedem nu atât din povestirile mai vechi care ne-au fost transmise, cât observând ceea ce se petrece lângă voi, adică nedreptăţile cumplite [făcute] în mod mişel de către cei care deţin putere fără să o merite. 12h Se cuvine să [privim] dincolo de toate acestea ca să oferim un imperiu liniştit şi cu pace tuturor oamenilor, 12i făcând schimbări şi judecând mereu cauzele care ni se prezintă cu privire nepărtinitoare. (12k) Astfel era şi Amán, [fiul] lui Amedáta, un macedonean, în realitate străin de sângele perşilor şi deosebindu-se mult de blândeţea noastră, bine primit de către noi. 12l A aflat de generozitatea pe care o avem faţă de toate popoarele, în aşa măsură încât a fost proclamat tatăl nostru înaintea căruia se plecau toţi şi a ajuns al doilea în faţa tronului regesc. 12m Nu a putut să-şi stăpânească trufia, a încercat să ne priveze de putere şi de viaţă. 12n A cerut prin multe metode şi înşelătorii nimicirea salvatorului şi a binefăcătorului nostru în toate, Mardohéu, şi a Estérei, ireproşabila noastră parteneră, precum şi a întregului ei popor. 12o Prin aceste mijloace, el căuta ca, după ce vom fi rămaşi singuri, să schimbe domnia perşilor cu cea a macedonenilor. (12p) Noi însă am aflat că iudeii, sortiţi distrugerii de către cel mai nelegiuit [dintre oameni], nu sunt răufăcători, ci trăiesc după legile cele mai drepte. 12q Ei sunt fiii Dumnezeului celui Viu, ai Celui Preaînalt şi Mare, care ne îndrumă domnia, nouă ca şi înaintaşilor noştri, înspre cea mai bună orânduire. 12r Să faceţi bine şi nu faceţi uz de scrisorile trimise de Amán, [fiul] lui Amedáta, pentru că cel care le-a [scris] a fost spânzurat cu întreaga lui familie la porţile Susei! Dumnezeul atotstăpânitor i-a dat îndată pedeapsa meritată pentru toate. 12s Am expus copia acestei scrisori în orice loc ca să-i lăsaţi cu toată libertatea pe iudei să se folosească de legile lor şi să-i sprijiniţi să se poată apăra în ziua a treisprezecea a lunii a douăsprezecea, Adár, în aceeaşi zi, împotriva celor care i-ar ataca în momentul strâmtorării. 12t Căci în locul distrugerii, Dumnezeul cel Atotputernic a dat poporului ales bucurie. 12u Şi voi, între sărbătorile voastre de seamă, să ţineţi cu toată solemnitatea o zi deosebită, pentru ca, şi acum, şi mai târziu, să fie mântuire pentru noi şi pentru toţi cei care doresc binele perşilor, iar pentru cei care conspiră împotriva noastră, să fie o amintire a distrugerii! (12v) Oricare cetate sau provincie în întregime care nu va face conform cu acestea va fi distrusă cu mânie, prin suliţă şi foc: va deveni nu doar de neumblat pentru oameni, ci şi ostilă pentru animalele sălbatice şi pentru păsări pentru totdeauna”. (Cartea Estérei 9, 12)
În acel timp, Alchimós a fost lovit, iar lucrările lui au fost întrerupte; gura i s-a încleştat şi nu a mai putut să vorbească niciun cuvânt şi nici să dea porunci cu privire la casa lui. (Cartea întâi a Macabéilor 9, 55)
Un oarecare Símon din tribul lui Beniamín, stabilit administrator al templului, nu s-a înţeles cu marele preot cu privire la pieţele din cetate. (Cartea a doua a Macabéilor 3, 4)
Cum nu i se potoleau nicidecum chinurile, întrucât judecata dreaptă a lui Dumnezeu îl lovise şi îşi pierduse orice speranţă cu privire la sine însuşi, le-a scris iudeilor scrisoarea de mai jos sub forma unei cereri care avea acest conţinut: (Cartea a doua a Macabéilor 9, 18)
