Fondare 3800 Risultati per: dar

  • Dar când am ridicat glasul şi am strigat, şi-a lăsat haina lângă mine şi a fugit afară”. (Cartea Genezei 39, 18)

  • Domnul a fost cu Iosíf şi şi-a întins asupra lui bunătatea şi i-a dăruit harul său în ochii căpeteniei temniţei. (Cartea Genezei 39, 21)

  • Dar adu-ţi aminte de mine – că am fost cu tine – când îţi va merge bine şi fă bunăvoinţă faţă de mine! Aminteşte-i lui Faraón de mine şi fă-mă să ies din locul acesta; (Cartea Genezei 40, 14)

  • Dar mai-marele paharnicilor nu şi-a mai amintit de Iosíf. L-a uitat. (Cartea Genezei 40, 23)

  • Dimineaţa, sufletul lui era tulburat. El a trimis şi i-a chemat pe toţi magii Egiptului şi pe toţi înţelepţii lui. Faraón le-a povestit visul lui. Dar nimeni n-a putut să i-l interpreteze lui Faraón. (Cartea Genezei 41, 8)

  • Şi au intrat în pântecele lor, dar nu se cunoştea că intraseră în pântecele lor, căci înfăţişarea lor era tot aşa de urâtă ca şi la început. Şi m-am trezit. (Cartea Genezei 41, 21)

  • Spicele subţiri le-au înghiţit pe cele şapte spice frumoase. Am spus acestea magilor, dar n-a fost nimeni care să-mi facă cunoscut [înţelesul]”. (Cartea Genezei 41, 24)

  • Şi au început să vină cei şapte ani de foamete, după cum spusese Iosíf. Şi era foamete în toate ţările, dar în toată ţara Egiptului era pâine. (Cartea Genezei 41, 54)

  • Când foametea s-a întins în toată ţara, Iosíf a deschis toate grânarele şi vindea grâu egipténilor. Dar foametea devenea tot mai cumplită în ţara Egiptului. (Cartea Genezei 41, 56)

  • Dar pe Beniamín, fratele lui Iosíf, Iacób nu l-a trimis cu fraţii lui, căci zicea: „nu cumva să i se întâmple vreo nenorocire”. (Cartea Genezei 42, 4)

  • Cum i-a văzut pe fraţii lui, Iosíf i-a recunoscut. Dar el nu li s-a făcut cunoscut şi le-a vorbit cu asprime. El le-a zis: „De unde veniţi?”. Ei au răspuns: „Din ţara Canaán, ca să cumpărăm de mâncare”. (Cartea Genezei 42, 7)

  • Iosíf i-a recunoscut pe fraţii săi, dar ei nu l-au recunoscut. (Cartea Genezei 42, 8)


“Deve-se caminhar em nuvens cada vez que se termina uma confissão!” São Padre Pio de Pietrelcina