Fondare 884 Risultati per: Sale
Când s-au ridicat zorile, au atârnat capul lui Holoférn de zidul lor. Fiecare bărbat şi-a luat armele sale şi au ieşit în grupuri pe trecătorile muntelui. (Cartea Iudítei 14, 11)
Au mers la cortul lui Holoférn şi i-au zis celui care era [responsabil] peste toate ale sale: „Trezeşte-l pe stăpânul nostru, căci sclavii au îndrăznit să coboare împotriva noastră la luptă ca să fie nimiciţi până la capăt!”. (Cartea Iudítei 14, 13)
Şi-a dezbrăcat haina văduviei sale pentru înălţarea celor chinuiţi ai lui Israél, şi-a uns faţa cu miresme; (Cartea Iudítei 16, 7)
În acele zile, când regele Artaxérxes stătea pe tronul domniei sale din fortăreaţa Súsa, (Cartea Estérei 2, 2)
El le-a arătat bogăţia glorioasă a domniei sale şi faima strălucitoare a măreţiei lui timp de multe zile: o sută optzeci [de zile]. (Cartea Estérei 2, 4)
El o creştea pe Hadása, adică Estéra, fiica unchiului său; căci ea nu avea nici tată, nici mamă. Fata era frumoasă la statură şi plăcută la vedere, iar după moartea tatălui şi a mamei sale, Mardohéu o luase ca pe o fiică. (Cartea Estérei 3, 7)
(1a) treia zi, Estéra s-a îmbrăcat cu [hainele] sale regale şi a venit în curtea interioară a casei regelui, în faţa casei regelui. Regele stătea pe tronul său de domnie, în faţa uşii casei. 1a În ziua a treia, când a încetat să se mai roage, s-a dezbrăcat de hainele de jale şi s-a îmbrăcat în veşmintele gloriei ei. (1b) Şi, împodobindu-se cu strălucire, după ce l-a chemat pe Dumnezeu cel a toate văzător şi mântuitor, le-a luat cu sine pe cele două slujnice: şi pe una dintre ele se sprijinea ca într-o alintare, iar cealaltă o urma ţinându-i poalele veşmântului. 1c Ea era îmbujorată în culmea frumuseţii ei şi chipul îi era vesel ca al unei îndrăgostite, însă inima îi era strânsă de teamă. 1d Şi, după ce a trecut de toate uşile, a stat dreaptă înaintea regelui; acesta era aşezat pe tronul său regesc şi îmbrăcat cu toate veşmintele strălucirii sale, împodobit peste tot cu aur şi nestemate; şi era foarte înfricoşător. 1e Şi, ridicându-şi chipul înflăcărat de slavă, a privit în culmea mâniei, iar regina s-a prăbuşit: s-a schimbat la faţă de slăbiciune şi şi-a lăsat capul pe cel al slujnicei care mergea înaintea ei. 1f Dar Dumnezeu a schimbat duhul regelui în blândeţe şi, tulburat, acesta a sărit de pe tronul lui şi a prins-o în braţe până şi-a venit în fire; şi o mângâia cu cuvinte împăciuitoare şi i-a spus: 1g „Ce este, Estéra? Eu sunt fratele tău; îndrăzneşte, nu vei muri, căci porunca noastră este pentru cei de rând: apropie-te!”. (Cartea Estérei 6, 1)
Amán le-a povestit despre strălucirea bogăţiei sale şi despre mulţimea fiilor săi, despre cum l-a mărit regele şi despre cum l-a ridicat peste căpeteniile şi slujitorii regelui. (Cartea Estérei 6, 11)
Amán i-a povestit soţiei sale, Zeréş, şi tuturor celor care îl iubeau tot ce i se întâmplase. Înţelepţii lui şi soţia sa, Zeréş, i-au zis: „Dacă Mardohéu, înaintea căruia ai început să cazi, este din tribul iudeilor, nu vei putea [să faci nimic], ci vei cădea tu înaintea lui”. (Cartea Estérei 7, 13)
Căci Mardohéu, iudeul, era primul după regele Artaxérxes. Era mare printre iudei şi plăcut de mulţi fraţi ai săi, căci a căutat binele poporului său şi a vorbit de pace întregii sale descendenţe. (3a) Mardohéu a zis: „De la Domnul s-au întâmplat acestea! (3b) Îmi amintesc de visul pe care l-am avut despre aceste lucruri şi peste niciunul dintre ele nu s-a trecut: (3c) izvorul cel mic care a devenit fluviu, lumina care era, soarele şi apa multă; Estéra este fluviul pe care a luat-o în căsătorie regele şi a făcut-o regină. (3d) Cei doi balauri sunt eu şi Amán. (3e) Popoarele sunt cele care s-au adunat ca să distrugă numele iudeilor. (3f) Poporul meu, acesta este Israélul, cei care au strigat către Dumnezeu şi au fost mântuiţi; Domnul l-a mântuit pe poporul său şi ne-a eliberat Domnul de toate aceste rele; Dumnezeu a făcut semne şi minuni mari care nu au mai fost între toate popoarele. (3g) De aceea a făcut două zaruri: unul pentru poporul lui Dumnezeu şi unul pentru toate popoarele. (3h) Aceste două zaruri au fost aruncate la ceasul, la timpul hotărât şi în ziua judecăţii înaintea lui Dumnezeu şi înaintea tuturor popoarelor. (3i) Dumnezeu şi-a amintit de poporul său şi a făcut dreptate pentru moştenirea sa. (3k) Vor fi [celebrate] aceste zile în luna Adár, în zilele a paisprezecea şi a cincisprezecea ale acestei luni cu adunare, cu bucurie şi veselie înaintea lui Dumnezeu, în fiecare generaţie, pentru totdeauna, în poporul său, Israél”. (3l) În anul al patrulea al domniei lui Ptoleméu şi al Cleopátrei, Dositéu, care spunea că este preot şi levít, şi Ptoleméu, fiul său, au adus scrisoarea deschisă despre Purím afirmând că este tradusă de Lisimáh, fiul lui Ptoleméu, dintre [cei care locuiau] în Ierusalím. (Cartea Estérei 11, 3)
Oare nu l-ai protejat pe el, casa lui şi tot ce este al lui de jur împrejur? Ai binecuvântat lucrarea mâinii sale şi turmele lui se răspândesc în ţară. (Cartea lui Iob 1, 10)
Dar [Iob] i-a zis: „Vorbeşti cum vorbeşte una dintre nebune. Dacă binele îl primim de la Dumnezeu, răul să nu-l primim?”. Şi în toate acestea, Iob nu a păcătuit cu buzele sale. (Cartea lui Iob 2, 10)
