Fondare 20590 Risultati per: Să
Iosíf a adunat tot argintul care se găsea în ţara Egiptului şi în ţara Canaán în schimbul grâului pe care ei îl cumpărau şi a dus argintul în casa lui Faraón. (Cartea Genezei 47, 14)
Când s-a terminat argintul din ţara Egiptului şi din ţara Canaán, toţi egipténii au venit la Iosíf şi au zis: „Dă-ne pâine! Pentru ce să murim în faţa ta? Căci s-a terminat argintul”. (Cartea Genezei 47, 15)
După ce s-a terminat anul acela, au venit la el în anul următor şi i-au zis: „Nu putem să ascundem domnului nostru că s-a terminat argintul şi că turmele de animale sunt la domnul nostru; nu ne-au mai rămas înaintea domnului nostru decât cadavrele şi pământurile noastre. (Cartea Genezei 47, 18)
De ce să pierim sub ochii tăi noi şi pământurile noastre? Cumpără-ne pe noi şi pământurile noastre în schimbul pâinii. Vom deveni sclavi ai lui Faraón noi şi pământurile noastre. Dă-ne sămânţă ca să trăim şi să nu murim şi pentru ca pământul să nu fie devastat!”. (Cartea Genezei 47, 19)
Cât despre popor, l-a făcut să treacă în cetăţi, de la o margine la alta a hotarelor Egiptului. (Cartea Genezei 47, 21)
Numai pământurile preoţilor nu le-a cumpărat, pentru că era o hotărâre de la Faraón pentru preoții care mâncau din ceea ce hotărâse Faraón să li se dea; de aceea ei nu şi-au vândut pământurile. (Cartea Genezei 47, 22)
Iosíf a zis poporului: „Iată, v-am cumpărat astăzi pe voi şi pământurile voastre pentru Faraón! Iată, aveţi sămânţă, ca să puteţi semăna pământul! (Cartea Genezei 47, 23)
La vremea recoltei, veţi da a cincea parte lui Faraón; iar [celelalte] patru părţi să fie în mâinile voastre ca sămânţă pentru câmp, ca hrană pentru voi şi pentru cei din casele voastre şi ca hrană pentru copiii voştri”. (Cartea Genezei 47, 24)
Ei au zis: „Tu ne-ai salvat viaţa! Să aflăm har în ochii domnului nostru şi vom deveni sclavi ai lui Faraón!”. (Cartea Genezei 47, 25)
Din aceasta Iosíf a pus să fie o hotărâre care este până astăzi pe teritoriul Egiptului: a cincea parte să i se dea lui Faraón; numai pământul preoţilor era al lor; nu devenise al lui Faraón. (Cartea Genezei 47, 26)
Iacób a trăit şaptesprezece ani în ţara Egiptului; zilele lui Iacób, anii vieţii sale, au fost de o sută patruzeci şi şapte de ani. (Cartea Genezei 47, 28)
Când s-au apropiat zilele ca Israél să moară, l-a chemat pe fiul său Iosíf şi i-a zis: „Dacă am aflat har în ochii tăi, pune mâna sub coapsa mea şi fă cu mine după bunăvoinţă şi adevăr: să nu mă îngropi, te rog, în Egipt! (Cartea Genezei 47, 29)
