Fondare 719 Risultati per: Regelui
Mardohéu a aflat de lucrul acesta şi i-a făcut cunoscut reginei Estéra, care i-a spus regelui în numele lui Mardohéu. (Cartea Estérei 3, 22)
S-a cercetat faptul şi s-a aflat [întocmai]. Amândoi au fost spânzuraţi de un copac, iar [lucrul acesta] a fost scris în Cartea Cronicilor, în fața regelui. (Cartea Estérei 3, 23)
Toţi slujitorii regelui care erau la poarta regelui se plecau şi se prosternau înaintea lui Amán, căci aşa poruncise regele în privinţa lui. Însă Mardohéu nu se pleca şi nici nu se prosterna. (Cartea Estérei 4, 2)
Slujitorii regelui care erau la poarta regelui i-au zis lui Mardohéu: „Pentru ce încalci porunca regelui?”. (Cartea Estérei 4, 3)
În luna întâi, adică luna Nisán, în anul al doisprezecelea al regelui Artaxérxes, au aruncat Pur, adică sorţii, înaintea lui Amán, pentru fiecare zi şi pentru fiecare lună, până în luna a douăsprezecea, adică luna Adár. (Cartea Estérei 4, 7)
Atunci, Amán i-a zis regelui Artaxérxes: „Există un popor împrăştiat şi risipit în toate provinciile imperiului tău; legile lor se deosebesc de cele ale tuturor popoarelor, şi legile regelui nu le împlinesc: nu este în folosul regelui să-i lase în pace. (Cartea Estérei 4, 8)
Dacă i se pare [un lucru] bun regelui, să scrie ca să fie nimiciţi! Iar eu voi cântări zece mii de talánţi de argint în mâna celor care fac lucrarea ca să-i aducă în vistieriile regelui”. (Cartea Estérei 4, 9)
I-au chemat pe secretarii regelui în luna întâi, în ziua a treisprezecea, şi au scris conform cu tot ceea ce a poruncit Amán satrapilor regelui, guvernatorilor care erau în fiecare provincie, căpeteniilor fiecărui popor: fiecărei provincii, conform cu scrierea ei şi fiecărui popor, conform cu limba lui. A fost scris în numele regelui Artaxérxes şi sigilat cu inelul regelui. (Cartea Estérei 4, 12)
Scrisorile au fost trimise prin alergători în toate provinciile regelui, ca să-i distrugă, să-i ucidă şi să-i nimicească pe toţi iudeii – tineri şi bătrâni, prunci şi femei, în aceeaşi zi – în ziua a treisprezecea a lunii a douăsprezecea, adică luna Adár, şi să le prădeze bunurile. (13a) În copia scrisorii regelui cel mare către toţi cei care [locuiau] din India şi până în Etiópia, către guvernatorii celor o sută douăzeci şi şapte de provincii, către căpetenii şi către supuşii lor, scria aşa: 1 (13b) „Fiind [noi] la conducerea multor naţiuni şi având stăpânire asupra întregii lumi, nu din orgoliul puterii, ci conducând întotdeauna cu măsură şi cu delicateţe, am dorit să facem întotdeauna liniştită viaţa supuşilor, să asigurăm o domnie stabilă şi liniştită, uşor de străbătut până la marginile [ei] şi statornicind pacea de toţi dorită. 1 (13c) Când [noi] i-am întrebat pe consilieri cum am putea duce aceasta la îndeplinire, Amán, care este renumit la noi prin înţelepciune şi se bucură neclintit de bunăvoinţa [noastră] şi care a dovedit deplină fidelitate, pentru care a primit onoarea de a fi al doilea după rege, 1 (13d) ne-a arătat că printre toate triburile lumii s-a amestecat un popor duşman, potrivnic legilor tuturor popoarelor, care nu ţine cont niciodată de poruncile regelui ca să nu se poată stabili stăpânirea noastră fără cusur. (13e) Aflând că numai acest popor se împotriveşte oricărui om, că duce un fel de viaţă străină de legi şi, încălcând mereu legile noastre, face cele mai mari rele ca domnia noastră să nu ajungă să fie stabilă, 1 (13f) am poruncit cele indicate vouă în scrisorile lui Amán, care este pus de noi peste lucruri şi ca un al doilea tată al nostru, ca să-i nimiciţi de tot, femei şi copii, prin sabie ostilă, fără milă şi ezitare, în ziua a treisprezecea a lunii a douăsprezecea, adică în luna Adár, a acestui an. 1 (13g) Ca astfel, aceşti oameni duşmani astăzi ca şi în trecut, fiind într-o singură zi aruncaţi în iad, să nu ne mai împiedice în viitor să avem un timp de stabilitate şi de linişte până la sfârşit”. (Cartea Estérei 4, 13)
Alergătorii au ieşit în grabă, după cuvântul regelui. Decretul a fost dat în fortăreaţa Súsa: regele şi Amán stăteau şi beau, dar cetatea Súsa era agitată. (Cartea Estérei 4, 15)
A mers până la poarta regelui, pentru că nu se putea intra îmbrăcat în sac. (Cartea Estérei 5, 2)
În toate provinciile, în fiecare loc unde erau făcute cunoscute cuvântul regelui şi decretul lui, era jale mare printre iudei, post, bocet şi vaiet; mulţi se prosternau în sac şi cenuşă. (Cartea Estérei 5, 3)
