Fondare 3612 Risultati per: Poporul Lui Dumnezeu
El a zis: „Ce este piatra aceasta pe care o văd?”. Oamenii din cetate i-au răspuns: „Este mormântul omului lui Dumnezeu care a venit din Iúda şi a strigat împotriva altarului din Bétel lucrurile acestea pe care le împlineşti tu”. (Cartea a doua a Regilor 23, 17)
Slujitorii lui l-au pus mort într-un car; l-au adus de la Meghído la Ierusalím şi l-au îngropat în mormântul său. Apoi, poporul ţării l-a luat pe Ioaház, fiul lui Iosía, l-au uns şi l-au făcut rege în locul tatălui său. (Cartea a doua a Regilor 23, 30)
Ioiachím i-a dat lui Faraón argintul şi aurul, dar a pus tribut asupra ţării ca să dea bani, după porunca lui Faraón: a scos argintul şi aurul de la poporul ţării, de la fiecare după preţuirea lui, ca să-l dea Faraónului Néco. (Cartea a doua a Regilor 23, 35)
A deportat tot Ierusalímul, toate căpeteniile şi toţi oamenii viteji – zece mii de captivi – toţi meşteşugarii şi fierarii. Nu au mai rămas decât cei săraci din poporul ţării. (Cartea a doua a Regilor 24, 14)
În ziua a noua a lunii, foametea în cetate a devenit cumplită şi nu mai era hrană pentru poporul ţării. (Cartea a doua a Regilor 25, 3)
Din cetate a luat un funcţionar care număra oamenii de luptă, cinci oameni dintre cei care stăteau în prezenţa regelui şi se aflau în cetate, şi pe secretar – căpetenie a armatei care recruta poporul ţării şi şaizeci de oameni din poporul ţării – care se aflau în cetate. (Cartea a doua a Regilor 25, 19)
Peste poporul care a rămas în ţara lui Iúda şi pe care îl lăsase Nabucodonosór, regele Babilónului, l-a pus guvernator pe Ghedalía, fiul lui Ahicám, fiul lui Şafán. (Cartea a doua a Regilor 25, 22)
Atunci, tot poporul, de la cel mai mic până la cel mai mare, şi căpeteniile armatelor s-au ridicat şi au mers în Egipt, pentru că le era frică de caldéi. (Cartea a doua a Regilor 25, 26)
Iaebéţ l-a invocat pe Dumnezeul lui Israél, zicând: ,,Dacă m-ai binecuvânta şi mi-ai mări teritoriile, dacă mâna ta ar fi cu mine ca să mă feresc de rău şi să nu sufăr!”. Şi Dumnezeu i-a dat ceea ce a cerut. (Cartea întâi a Cronicilor 4, 10)
Au fost ajutaţi împotriva lor şi cei din Agár şi toţi cei care erau cu ei au fost daţi în mâinile lor, căci au strigat către Dumnezeu şi el s-a îndurat de ei pentru că şi-au pus încrederea în el. (Cartea întâi a Cronicilor 5, 20)
Căci au fost mulţi morţi, pentru că lupta era de la Dumnezeu. Şi au locuit în locul lor până la deportare. (Cartea întâi a Cronicilor 5, 22)
Dar au fost infideli faţă de Dumnezeul părinţilor lor şi s-au desfrânat cu dumnezeii popoarelor ţării pe care le nimicise Dumnezeu dinaintea lor. (Cartea întâi a Cronicilor 5, 25)
