Fondare 2618 Risultati per: Plângea Lui Dumnezeu
[Ahazía] a trimis din nou la el o altă căpetenie peste cincizeci cu cei cincizeci ai lui. I-au zis: „Om al lui Dumnezeu, aşa zice regele: «Grăbeşte-te să cobori!»”. (Cartea a doua a Regilor 1, 11)
Ilíe a răspuns şi le-a zis: „Dacă eu sunt un om al lui Dumnezeu, să coboare foc din cer şi să vă mistuie pe tine şi pe cei cincizeci ai tăi!”. Şi a coborât foc din cer şi l-a mistuit pe el şi pe cei cincizeci ai lui. (Cartea a doua a Regilor 1, 12)
[Ahazía] a trimis din nou, pentru a treia oară, o căpetenie peste cincizeci cu cei cincizeci ai săi. [Această] a treia căpetenie peste cincizeci a urcat. Când a ajuns, şi-a plecat genunchii înaintea lui Ilíe şi l-a rugat: „Om al lui Dumnezeu, te rog, să fie preţioasă în ochii tăi viaţa mea şi viaţa acestor cincizeci, slujitori ai tăi! (Cartea a doua a Regilor 1, 13)
El i-a zis: „Aşa vorbeşte Domnul: «Pentru ce ai trimis mesageri să îl consulte pe Báal-Zebúb, zeul din Ecrón? Oare nu este Dumnezeu în Israél ca să îi consulţi cuvântul? Nu vei coborî din patul în care te-ai aşezat, ci vei muri!»”. (Cartea a doua a Regilor 1, 16)
O femeie dintre soţiile fiilor profeţilor a strigat către Elizéu: „Slujitorul tău, soţul meu, a murit şi tu ştii că slujitorul tău era temător de Dumnezeu. Cel care l-a împrumutat a venit să-mi ia amândoi copiii ca să-i facă sclavii lui”. (Cartea a doua a Regilor 4, 1)
Ea a mers şi i-a spus omului lui Dumnezeu. Iar el i-a zis: „Mergi, vinde din untdelemn şi plăteşte datoria ta şi a fiilor tăi! Iar din ce rămâne, veţi trăi”. (Cartea a doua a Regilor 4, 7)
Ea i-a zis soţului ei: „Iată, ştiu că omul acesta care trece totdeauna pe la noi este un om sfânt al lui Dumnezeu! (Cartea a doua a Regilor 4, 9)
[Elizéu] i-a zis: „La anul, pe vremea aceasta, vei ţine în braţe un fiu”. Dar ea a zis: „Nu, domnul meu, om al lui Dumnezeu, nu o amăgi pe slujitoarea ta!”. (Cartea a doua a Regilor 4, 16)
Ea a urcat şi l-a culcat pe patul omului lui Dumnezeu, a închis uşa după el şi a ieşit. (Cartea a doua a Regilor 4, 21)
L-a chemat pe soţul ei şi i-a zis: „Trimite-mi, te rog, un slujitor şi o măgăriţă! Vreau să mă duc în grabă la omul lui Dumnezeu. Apoi mă voi întoarce”. (Cartea a doua a Regilor 4, 22)
Ea a plecat şi a mers la omul lui Dumnezeu, la muntele Carmél. Când omul lui Dumnezeu a văzut-o de departe, i-a zis lui Gheházi, slujitorul său: „Iată-o pe femeia aceea din Şúnem! (Cartea a doua a Regilor 4, 25)
A ajuns la omul lui Dumnezeu pe munte şi i-a cuprins picioarele. Gheházi s-a apropiat ca s-o îndepărteze, dar omul lui Dumnezeu i-a zis: „Las-o, căci sufletul ei este amărât, iar Domnul mi-a ascuns şi nu mi-a făcut cunoscut”. (Cartea a doua a Regilor 4, 27)
