Fondare 637 Risultati per: Pământ Bun
Noi vom muri şi vom fi ca apa care, vărsată pe pământ, nu mai poate fi adunată. Dumnezeu nu vrea să piardă sufletul şi se gândeşte cum ar face să nu îndepărteze de la sine pe cel care s-a îndepărtat. (Cartea a doua a lui Samuél 14, 14)
ca să dea o altă faţă situaţiei a făcut slujitorul tău Ióab acest lucru. Însă stăpânul meu este la fel de înţelept cum este înţelept un înger al lui Dumnezeu, cunoscând tot ceea ce este pe pământ”. (Cartea a doua a lui Samuél 14, 20)
Ióab a căzut cu faţa la pământ, s-a prosternat şi l-a binecuvântat pe rege. Apoi a zis: „Astăzi slujitorul tău ştie că a aflat bunăvoinţă în ochii tăi, stăpânul meu, rege! Pentru că regele a făcut aceasta slujitorului său!”. (Cartea a doua a lui Samuél 14, 22)
Ióab a mers la rege şi i-a povestit. [Davíd] l-a chemat pe Absalóm. El a venit, s-a prosternat cu faţa la pământ înaintea lui, iar regele l-a îmbrăţişat pe Absalóm. (Cartea a doua a lui Samuél 14, 33)
Vom veni peste el în locul în care se găseşte, vom năvăli asupra lui cum cade roua pe pământ şi nu vom lăsa din el şi din toţi oamenii care sunt cu el nici măcar unul. (Cartea a doua a lui Samuél 17, 12)
Absalóm a ajuns pe neaşteptate în faţa slujitorilor lui Davíd. Era călare pe un catâr. Catârul a ajuns sub ramurile unui stejar mare. [Părul] capului lui s-a agăţat de stejar şi el a rămas între cer şi pământ. Iar catârul care era sub el a trecut [mai departe]. (Cartea a doua a lui Samuél 18, 9)
Ióab i-a zis omului care i-a adus vestea: „Tu l-ai văzut! De ce nu l-ai doborât acolo la pământ? Ţi-aş fi dat zece [sícli] de argint şi un brâu”. (Cartea a doua a lui Samuél 18, 11)
Ahimáaţ a strigat şi i-a zis regelui: „Sănătate!”. S-a închinat [înaintea] regelui cu faţa până la pământ şi a zis: „Binecuvântat să fie Domnul Dumnezeul tău, care i-a oprit pe cei care şi-au ridicat mâinile împotriva stăpânului nostru, regele!”. (Cartea a doua a lui Samuél 18, 28)
Au trecut vadul ca să ajute casa regelui să treacă, făcând ceea ce este bun în ochii lui. Şiméi, fiul lui Ghéra, a căzut [la pământ] înaintea regelui pe când el trecea Iordánul. (Cartea a doua a lui Samuél 19, 19)
Amása n-a luat în seamă sabia care era în mâna lui Ióab. Ióab l-a lovit cu ea în burtă şi i-a vărsat măruntaiele pe pământ; nu [a mai fost nevoie] de a doua [lovitură] şi a murit. Iar Ióab şi Abişái, fratele lui, l-au urmărit pe Şéba, fiul lui Bicrí. (Cartea a doua a lui Samuél 20, 10)
Au venit şi au asediat Ábel-Bet-Maáca; au construit împotriva cetăţii un val [de pământ] lângă fortăreaţă. Tot poporul care era cu Ióab lovea în zid ca să-l facă să cadă. (Cartea a doua a lui Samuél 20, 15)
E ca lumina dimineţii când răsare soarele, [ca] o dimineaţă fără nori; din strălucirea [luminii] şi din ploaie [răsare] iarba din pământ». (Cartea a doua a lui Samuél 23, 4)
