Fondare 1121 Risultati per: Mare
Căci Domnul este mare şi vrednic de laudă. Mai de temut este el decât toţi zeii. (Cartea întâi a Cronicilor 16, 25)
ca în zilele când am pus judecători peste poporul meu, Israél. Îi voi umili pe toţi duşmanii tăi şi te voi face mare. Domnul îţi va zidi o casă. (Cartea întâi a Cronicilor 17, 10)
Cine este ca poporul tău, Israél, singurul popor de pe pământ pe care Dumnezeu a mers să-l răscumpere ca să fie poporul său şi să-ţi faci un nume mare şi înfricoşător, alungând popoare dinaintea poporului tău, pe care l-ai răscumpărat din Egipt? (Cartea întâi a Cronicilor 17, 21)
Davíd a luat coroana de pe capul regelui lor şi a găsit-o în greutate de un talánt de aur. În ea era o piatră preţioasă şi au pus-o pe capul lui Davíd. Prada din cetate pe care au luat-o a fost foarte mare. (Cartea întâi a Cronicilor 20, 2)
Davíd i-a zis lui Dumnezeu: „Am săvârşit un mare păcat făcând lucrul acesta! Acum, treci, te rog, peste nelegiuirea slujitorului tău, căci am făcut o mare nebunie!”. (Cartea întâi a Cronicilor 21, 8)
Davíd i-a răspuns lui Gad: „Sunt într-o mare strâmtorare. Să cad în mâna Domnului, căci îndurarea lui este foarte mare, dar să nu cad în mâna omului!”. (Cartea întâi a Cronicilor 21, 13)
Davíd zicea: „Fiul meu Solomón este tânăr şi fraged, iar templul care va fi zidit Domnului trebuie să fie mare în faimă şi frumuseţe printre toate ţările; voi face eu pregătirile pentru el”. Şi Davíd a făcut mari pregătiri înainte de moartea sa. (Cartea întâi a Cronicilor 22, 5)
Au aruncat sorţii pentru slujire cel mic ca şi cel mare, cel iscusit ca şi cel începător. (Cartea întâi a Cronicilor 25, 8)
Au aruncat sorţii pentru cel mic şi pentru cel mare, după casele lor părinteşti, pentru fiecare uşă. (Cartea întâi a Cronicilor 26, 13)
Regele Davíd a zis întregii adunări: „Fiul meu Solomón, singurul pe care l-a ales Dumnezeu, este tânăr şi fragil, iar lucrarea este mare, căci templul [acesta] nu este pentru un om, ci pentru Domnul Dumnezeu. (Cartea întâi a Cronicilor 29, 1)
Au mâncat şi au băut în ziua aceea înaintea Domnului cu mare bucurie. L-au făcut din nou rege pe Solomón, fiul lui Davíd, l-au uns înaintea Domnului ca şi conducător, iar pe Sadóc, ca preot. (Cartea întâi a Cronicilor 29, 22)
Domnul l-a făcut din ce în ce mai mare pe Solomón în ochii întregului Israél şi i-a dăruit o strălucire a domniei pe care nu a mai avut-o niciun rege înaintea lui în Israél. (Cartea întâi a Cronicilor 29, 25)