Fondare 3658 Risultati per: Mar
Poporul i-a zis lui Saul: „Oare să moară Ionatán, el care a făcut această mare eliberare în Israél? Niciodată! Viu este Domnul: niciun fir de păr din capul lui nu va cădea la pământ! Căci el a lucrat cu Dumnezeu astăzi!”. Şi poporul l-a răscumpărat pe Ionatán şi nu a murit. (Cartea întâi a lui Samuél 14, 45)
Saul a renunţat să-i mai urmărească pe filisténi, iar filisténii s-au dus acasă. (Cartea întâi a lui Samuél 14, 46)
Fiii lui Saul au fost: Ionatán, Işví şi Malchí-Şúa. Cele două fete ale lui se numeau: cea mai mare Meráb, iar cea mai mică, Micál. (Cartea întâi a lui Samuél 14, 49)
Saul a chemat poporul şi l-a numărat la Teláim: erau două sute de mii de pedestraşi şi zece mii de oameni din Iúda. (Cartea întâi a lui Samuél 15, 4)
Samuél i-a zis: „Adu-l la mine pe Agág, regele lui Amaléc!”. Agág a înaintat vesel spre el, căci zicea: „Cu siguranţă s-a îndepărtat amărăciunea morţii”. (Cartea întâi a lui Samuél 15, 32)
Saul şi tot Israélul au auzit aceste cuvinte ale filisteanului, s-au înspăimântat şi au fost cuprinşi de o mare frică. (Cartea întâi a lui Samuél 17, 11)
Cei trei fii mai mari ai lui Iése îl urmaseră pe Saul la război. Numele celor trei fii care au mers la război erau: Elíab, întâiul născut, Abínadab, cel de-al doilea, şi Şamá, cel de-al treilea. (Cartea întâi a lui Samuél 17, 13)
Davíd era cel mai mic. Cei trei mai mari l-au urmat pe Saul. (Cartea întâi a lui Samuél 17, 14)
Elíab, fratele lui cel mai mare, a auzit că vorbea cu bărbaţii şi s-a aprins de mânie împotriva lui Davíd şi i-a zis: „De ce ai coborât şi cui ai lăsat turma aceea mică în pustiu? Eu cunosc mândria ta şi răutatea inimii tale. Căci ai coborât ca să vezi lupta”. (Cartea întâi a lui Samuél 17, 28)
Bărbaţii lui Israél şi Iúda s-au ridicat, au scos strigăte şi i-au urmărit pe filisténi până în vale şi până la porţile [cetăţii] Ecrón. Au căzut trupurile filisténilor pe drumul către Şaaráim, până la Gat şi până la Ecrón. (Cartea întâi a lui Samuél 17, 52)
Fiii lui Israél s-au întors din urmărirea filisténilor şi le-au jefuit tabăra. (Cartea întâi a lui Samuél 17, 53)
Saul i-a zis lui Davíd: „Iat-o pe Meráb, fiica mea cea mai mare! Ţi-o voi da de soţie. Numai să fii pentru mine un fiu viteaz şi să lupţi luptele Domnului!”. Saul îşi spunea: „Să nu fie mâna mea asupra lui, ci mâna filisténilor să fie asupra lui!”. (Cartea întâi a lui Samuél 18, 17)
