Fondare 3855 Risultati per: Loialitate Față De Dumnezeu
L-au chemat pe Ahiór din casa lui Ozía. Când a venit şi a văzut capul lui Holoférn în mâna unui bărbat din adunarea poporului, a căzut cu faţa [la pământ] şi şi-a pierdut suflarea. (Cartea Iudítei 14, 6)
Văzând Ahiór toate câte le făcuse Dumnezeul lui Israél, a crezut cu putere în Dumnezeu, a fost tăiat împrejur şi a fost adăugat la casa lui Israél până în ziua aceasta. (Cartea Iudítei 14, 10)
A căzut peste ei teamă şi groază; nu mai era niciun om care să rămână în faţa vecinului său, ci toţi au ieşit şi au fugit pe toate drumurile de pe câmpie şi de pe munte. (Cartea Iudítei 15, 2)
Şi-a dezbrăcat haina văduviei sale pentru înălţarea celor chinuiţi ai lui Israél, şi-a uns faţa cu miresme; (Cartea Iudítei 16, 7)
Iudíta a adus toate obiectele lui Holoférn pe care i le dăduse poporul şi plasa [împotriva insectelor] pe care o luase ea din camera lui de dormit şi a dat-o lui Dumnezeu ca anatema. (Cartea Iudítei 16, 19)
Poporul s-a bucurat în Ierusalím, în faţa sanctuarului, timp de trei luni şi Iudíta a rămas cu ei. (Cartea Iudítei 16, 20)
(1a) În anul al doilea al regelui Artaxérxes cel Mare, în prima [zi] a [lunii] Nisán, a avut un vis Mardohéu, [fiul] lui Iaír, [fiul] lui Şiméi, [fiul] lui Chiş, din tribul lui Beniamín. (1b) Era un iudeu care locuia în cetatea Súsa, om de seamă, care slujea la curtea regelui. (1c) Era dintre captivii pe care îi deportase Nabucodonosór, regele Babilónului, din Ierusalím odată cu Iehonía, regele din Iúda.(1d) Iar visul era acesta: se făcea că erau strigăte, zgomot, tunete şi cutremur, tulburare pe pământ. (1e) Şi, iată, doi balauri mari s-au ridicat să vină să lupte unul cu celălalt scoţând un strigăt puternic! (1f) La strigătul lor, toate popoarele s-au ridicat să lupte împotriva poporului celor drepţi. (1g) Iată, zi de întuneric şi de benză, oprimare şi strâmtorare, chin şi tulburare mare erau pe pământ! (1h) S-a tulburat tot poporul cel drept şi s-a temut de toate aceste rele. S-a ridicat ca să lupte strigând către Domnul.(1i) La strigătul lor, s-a făcut ca dintr-un izvor mic un fluviu mare. Şi era multă apă. (1k) [S-a făcut lumină] şi s-a ridicat soarele, iar cei umili i-au devorat pe cei puternici.(1l) Trezindu-ze, Mardohéu, care avusese acest vis şi văzuse ceea ce Dumnezeu voia să facă, păstra în inimă şi voia să îl înţeleagă în orice fel până la venirea nopţii.(1m) Mardohéu a stat liniştit la curte împreună cu Gabatá şi Tára, cei doi eunuci ai regelui care păzeau curtea. (1n) El a auzit planurile şi le-a cercetat cu grijă; a aflat că se pregăteau să pună mâinile pe Artaxérxes, regele, şi i-a făcut cunoscut regelui despre aceste lucruri. (1o) Regele i-a cercetat pe amândoi şi, după ce au mărturisit, au fost duşi [să fie pedepsiţi]. (1p) Regele a scris aceste lucruri spre amintire; a scris şi Mardohéu despre aceste evenimente. (1r) Regele i-a poruncit lui Mardohéu să-i slujească la curte şi i-a dat daruri pentru aceste lucruri. (1s) Dar Amán Bugáios, [fiul] lui Amadátes, era puternic înaintea regelui. El căuta să le facă rău lui Mardohéu şi poporului său pentru cei doi eunuci ai regelui. (Cartea Estérei 1, 1)
să o aducă în faţa lui pe regina Vásti cu coroana regală, ca să arate popoarelor şi căpeteniilor frumuseţea ei, căci era frumoasă la chip. (Cartea Estérei 2, 11)
apropiaţii [regelui] erau: Carşená, Şetár, Admáta, Tarşíş, Méres, Marsená, Memucán, cele şapte căpetenii ale Pérsiei şi Médiei, care vedeau faţa regelui şi care aveau primul [loc] în împărăţia lui): (Cartea Estérei 2, 14)
Memucán a răspuns înaintea regelui şi a căpeteniilor: „Nu numai faţă de rege s-a purtat rău regina Vásti, ci şi faţă de toate căpeteniile şi faţă de toate popoarele care sunt în toate provinciile regelui Artaxérxes. (Cartea Estérei 2, 16)
El o creştea pe Hadása, adică Estéra, fiica unchiului său; căci ea nu avea nici tată, nici mamă. Fata era frumoasă la statură şi plăcută la vedere, iar după moartea tatălui şi a mamei sale, Mardohéu o luase ca pe o fiică. (Cartea Estérei 3, 7)
Fata a fost plăcută în ochii lui şi a căpătat bunăvoinţă înaintea lui. El s-a grăbit să-i dea cele de trebuinţă pentru pregătire şi partea [care i se cuvenea]; i-a dat şapte tinere alese şi le-a mutat pe ea şi pe tinerele ei în [partea] cea mai bună a casei femeilor. (Cartea Estérei 3, 9)
