Fondare 244 Risultati per: Lam

  • miere, unt, oi şi brânză de vaci pentru Davíd şi pentru poporul care era cu el ca să mănânce, căci ziceau: „Poporul este flămând, obosit şi însetat în pustiu”. (Cartea a doua a lui Samuél 17, 29)

  • Calea lui Dumnezeu este desăvârşită. Cuvântul Domnului este lămurit în foc, el este un scut pentru toţi cei care speră într-însul. (Cartea a doua a lui Samuél 22, 31)

  • Trei dintre cele treizeci de căpetenii au coborât şi au venit în timpul secerişului la Davíd, în peştera Adulám. Grupul filisténilor era în tabără la Émec-Refaím. (Cartea a doua a lui Samuél 23, 13)

  • vasele, cuţitele, cazanele, ceştile şi cenuşarele de aur fin; balamalele pentru uşile casei dinăuntru, pentru Sfânta Sfintelor şi de la uşile casei şi ale templului, din aur. (Cartea întâi a Regilor 7, 50)

  • Să ne plece inimile spre el, ca să umblăm pe toate căile sale şi să păzim poruncile lui, hotărârile lui şi legile pe care le-a poruncit părinţilor noştri! (Cartea întâi a Regilor 8, 58)

  • În timp ce unul dobora un trunchi, a căzut lama [toporului] în apă. Atunci a strigat: „Ah, domnul meu! Şi era împrumutat”. (Cartea a doua a Regilor 6, 5)

  • Omul lui Dumnezeu i-a zis: „Unde a căzut?”. Iar el i-a arătat locul. Atunci [Elizéu] a tăiat o bârnă, a aruncat-o în locul acela şi lama a început să plutească. (Cartea a doua a Regilor 6, 6)

  • În anul al optsprezecelea al regelui Iosía, regele l-a trimis în templul Domnului pe Şafán, secretarul, fiul lui Aţalía, fiul lui Meşulám, zicându-i: (Cartea a doua a Regilor 22, 3)

  • Fiii lui Sem: Elám, Așúr, Arpacşád, Lud şi Arám; Uţ, Hul, Ghetér şi Méşec. (Cartea întâi a Cronicilor 1, 17)

  • Fiii lui Esáu: Elifáz, Reuél, Ieúş, Ialám şi Córe. (Cartea întâi a Cronicilor 1, 35)

  • Fiii lui Pedáia: Zorobabél şi Şiméi. Fiii lui Zorobabél: Meşulám şi Hananía; Şelomít, sora lor; (Cartea întâi a Cronicilor 3, 19)

  • Fraţii lor, după casele părinţilor lor: Mihaél, Meşulám, Şéba, Iorái, Iaecán, Zia şi Éber: şapte. (Cartea întâi a Cronicilor 5, 13)


“Caminhe com alegria e com o coração o mais sincero e aberto que puder. E quando não conseguir manter esta santa alegria, ao menos não perca nunca o valor e a confiança em Deus.” São Padre Pio de Pietrelcina